Alexandru Potcoavă – un chestionar (III-IV)

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat

De ce e scriitorul meu preferat?

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”

“Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!”

– problemă cu care te-ai confruntat/ pe care ai observat-o de când ai „intrat” în literatură

Literatura însăşi.

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală? 

Că e de citit şi se şi citeşte.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”? (ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

Mă intrigă… intrigile.  De atacat, cu adevărat, nu mă atacă nimeni și nimic: încerc să mă țin departe de ”meciurile” zilei și să-mi văd de treabă. De concurat, în literatură, trebuie să concurezi cu tine însuți și să ajungi cât mai departe pe culoarul tău. Dacă poți să mai schimbi o vorbă cu cei de pe culoarele alăturate, cu atât mai bine. Cred în camarazii de drum, nu însă  în tovarășii de drum (companioni aleși pentru utilitatea lor și de care să te descotorosești după interes).  Ce mă nemulțumește însă cel mai mult e impactul redus al literaturii române dincolo de spaţiul propriei limbi. Suntem oricând competititivi, ne lipsesc însă ”impresarii” care să intermedieze transferul în ligile superioare. Oricât ne-am lăuda/ponegri/etc. între noi prin țară , de la Paris, de exemplu, nu existăm! Deocamdată (vreau să sper).

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(daca da, cum vezi posibil acest lucru sau cum reuşeşti acest lucru)

Ar fi ideal. Totul se leagă însă, cum spuneam mai sus, de accesul pe piaţa europeană de carte, prin traduceri şi lecturi publice. Mi-e teamă că nu poţi trăi din scris fiind doar “român în România”.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…)

După numărul de cărţi de-ale tale furate din librării. Altfel, nu prea am încredere în instituția premiilor, numărul de cititori e dificil de estimat în lipsa unor statistici clare ale vânzărilor, iar statutul literar la noi e mai mult o statuie, pe care orice zburătoare zăpăcită își poate depune detritusul.    

5. Ai un model de performanţă?

Günter Grass.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Mai multă transparență și obiectivitate.

Anunțuri

Alexandru Potcoavă – un chestionar (II)

II. Topuri (1-10) 

1. Edituri: Polirom, Cartea Românească, Tracus Arte, Paralela 45, Cartier, Humanitas, Vinea, Aula, CDPL, Pontica.

2. Reviste literare: Observator Cultural, Vatra, Revista la Plic, Suplimentul de Cultură, Orizont, România literară, Steaua, Poesis, Familia, Arca.

3. Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români): Să rămânem doar la autori şi fără să respectăm ordinea numerelor de pe tricou (nu de alta, dar cine ar sta portar și cine ar fi rezervă?).

La poezie – all timeri ( lot mult restrâns): Tudor Arghezi, Geo Bogza, Ion Vinea, Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Mircea Cărtărescu, Cristian Popescu, Ioan Es. Pop, Radu Andriescu, Octavian Soviany.

 – tineret (lot un pic lărgit). La autori:  Ştefan Manasia, Dan Sociu, Dan Coman, TS Khasis, Vasile Leac, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin, Mugur Grosu, Mihail Vakulovski, Cosmin Perța, Teodor Dună, Radu Vancu, Constantin Acosmei, Şerban Axinte, Tudor Creţu, SGB. La autoare: Ruxandra Novac, Andra Rotaru, Oana Cătălina Ninu, Miruna Vlada, Moni Stănilă, Livia Roşca, Cristina Ispas, Aida Hancer, Cătălina George.

Proză 

–  mai încolo: Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, Mihail Sebastian, Marin Preda, Eugen Barbu ( Groapa, totuşi!), Sorin Titel, Mircea Nedelciu, Ioan Groşan, Daniel Vighi.

 – mai încoace: Radu Aldulescu, Sorin Stoica, Răzvan Rădulescu, Alexandru Vakulovski, Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, T.O Bobe, Vasile Ernu, Cătălin Lazurca.

4. Bloguri / Site-uri culturaleBloguri de autor: cele semnate de Mugur Grosu, Alexandru Vakulovski, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin, Octavian Soviany, Moni Stănilă, Gabriel Daliş, Andrei Ruse.

Site-uri: Tiuk!, egophobia, Clubliterar, cdpl, agentiadecarte, hyperliteratura, rețeaua literară.

Alexandru Potcoavă – un chestionar (I)

 

 I. Fişa individuală

 credit foto: Adrian Pâclișan

Nume: Potcoavă

Prenume: Alexandru

Pseudonim(e) literar(e):

Data şi locul naşterii: Timişoara, 11.09.1980

Blog/ site personal: alexandru-potcoava.blogspot.com

Cărţi publicate (titlu, an, editura, tiraj – când e cazul): alexandru potcoavă iar bianca sta-n alex, poezii, 2001, Editura Marineasa, 200; Pavel şi ai lui, roman, 2005, Editura Brumar.

Premii obţinute: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara; Premiul de debut al Festivalului de literatură Sensul iubirii Drobeta Turnu Severin, 2001.

Colaborări: : Forum Studenţesc, Orient Latin, Amfitrion, Ortacul, Drumeţul Incendiar, Banat, Pro Saeculum, Poesis, Luceafărul, Orizont, Vatra, Familia, Tribuna, Steaua, Ca şi cum, Stare de urgenţă, Revista la Plic, România literară, Ziarul de Duminică, Tiuk!, Egophobia, Clubliterar.

Cenacluri frecventate: Cenaclul Pavel Dan al Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara; Asociaţia Culturală Ariergarda, Timişoara.

Lecturi în cenacluri, cluburi: Bucureşti (Cenaclul Euridice, Institutul Blecher, Poeticile cotidianului, Librăria Cărtureşti), Cluj-Napoca (Clubul de lectură Nepotul lui Thoreau), Arad (Cafeneaua literară Joy’s, Biblioteca A.D. Xenopol), Chişinău (Biblioteca B.P. Hasdeu), Timişoara ( Cenaclul Pavel Dan, Atelierul de proză Ariergarda, Librăriile Humanitas, Cărtureşti, Cartea de Nisip, Cafeneaua literară Papillon), Paris ( Librăria Shakespeare&Co.)

Debut în revistă: Forum Studenţesc, nr. 3/ 1999.

Debut în cenaclu: 1999, Cenaclul Pavel Dan al Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara.

Debut on-line (reviste literare on-line): Clubliterar

Debut sonor (înregistrari Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): nu reţin. A fost cândva prin 2000, la Radio Timişoara.

Debut underground (tipărituri neoficiale, fără ISBN): Copacul, plachetă cu vreo 20 de poeme scoasă la imprimanta mea în 1998, în 30 de exemplare date prin şcoală, doar-doar se lipeşte de mine vreo gagică sensibilă. N-am impresionat nici-o tipă, în schimb m-am trezit cu o menţiune şcolară specială(!) pentru poezie la sfârşit de an.

Debut în volum: alexandru potcoavă iar bianca sta-n alex, poezii, 2001, Editura Marineasa, Timişoara. 

Diana Iepure – povestea cărților (Liliuța)

Istoria cărţii mele de debut

Când am debutat, eram stabilită deja la Bucureşti. La un târg de carte, (defunctul Bookarest), răsfoiam cărțile de poezie la standul editurii Vinea şi discutam cu soţul meu despre ele. În discuţie a intervenit scriitorul Ion Lazu, pe atunci redactor-şef  la editura Vinea. Eu aveam un puternic accent basarabean. (Am şi acum, dar e mai estompat. Nu cred că voi putea pronuţa vreodată „duşi” sau „păpușe”). Pe Ion Lazu îl interesa totul legat de literatura din Basarabia, părinții lui, „culaci”, fiind refugiaţi în Olt din Ciobruciu, Tighina, în 1944. Când a aflat că scriu, mi-a cerut manuscrisul, i-a plăcut probabil ce a citit, altfel nu i-l arăta editorului. Nicolae Ţone l-a acceptat. În toamnă, la Gaudeamus, mi-am văzut şi eu cartea pe stand. Așadar, a fost o întâmplare. Ori poate nu doar o întâmplare. Dumnezeu ştie. Cartea a trecut oarecum neobservată, deşi îmi pusesem oareşce speranţe în ea.

Îmi amintesc multe istorii amuzante din perioada aia post-natală. De exemplu, pe la sfârşit de noiembrie 2004, m-a sunat cineva într-o dimineaţă şi s-a prezentat: „Mă numesc Marius Chivu”. În câteva secunde, mi-au trecut prin cap o grămadă de lucruri. Mă şi vedeam vedetă  într-o revistă literară de primă mână. Iluzia mi-a fost spulberată, însă, când omul mi-a zis că e de la o companie de telefoane sau de la o bancă, nu mai ţin minte. Totuşi, cele câteva clipe de pauză dintre prezentare şi monologul de după au fost suficiente pentru declanşarea motorului meu de iluzii. Crezusem atunci, biata de mine, că mă sună criticul literar Marius Chivu să-mi zică de bine de carte, să-mi ia un interviu sau ceva de genul ăsta. Atât a reuşit că concluzioneze creierul meu aflat mereu în stare de urgenţă. După, am râs mult şi le-am povestit prietenilor ce i se poate întâmpla omului când aşteaptă ca disperatul un feedback . Ei, uite că acum nu mai sunt chiar aşa de obsedată de reacţii, dar ele vin, inclusiv de la Marius Chivu (chiar dacă nu la telefon).

Coperta e realizată de prietenul Andrei Gheorghiu, după o idee a surorii mele, Victoria. Iniţial coperta arăta aşa:

http://acub.ro/work/graphic/covers/diana-iepure/

Însă lui Nicolae Ţone nu ştiu de ce nu i-a plăcut pantoful ăla şi a modificat-o.

Diana Iepure și Alexandru Potcoavă la Biblioteca de poezie în luna august

Gabi Eftimie – un chestionar (X)

X. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, aş schimba… Nu se poate vorbi despre aşa ceva, din păcate.

N-aş mai scrie, ar fi… Aş găsi probabil un substitut. Aş face îmbrăcăminte („haine” sună prea optimist), aş asculta muzică la modul addicted, aş face chestii prin casă, aş găti J

N-aş mai putea scrie ar fi… sper foarte tare să mai am ce şi să pot

-mi pare rău de ceva, e că… E o chestie intimă, normal că sunt multe de spus aici, risc să sune a văicăreală de femei.

E să pun o întrebare suplimentară în acest chestionar şi să şi răspund, aceasta ar fi…

„Ce aş lua cu mine pe o insulă pustie”

Mihail Vakulovski – un chestionar (IX)

IX. Cel / Cea /Cei /Cele mai…

Cel mai…

Bun poem al meu este

Sper că nu am un „cel mai bun poem al meu”, sper să fie mai multe poeme foarte faine, eu aşa ştiu!

Important aspect pentru mine ca autor este să…

fiu eu mulţumit de existem, să fiu anshante de el, să-mi placă atît de tare încît să-l public de mai multe ori pe blog fără să-mi dau seama că l-am mai publicat!

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost

Eu nu prea fac gafe, pentru că mă doare-n pana mea dacă fac „gafe”. >:) Dacă sincer – că am venit de la Bucureşti la editura lu’ Muşina la Braşov, amăgit de chestii-trestii – asta a fost o copilărie din partea mea. Să nu credeţi nimic în ce spune Muşina, dacă ce spune nu e despre poezie!

Cea mai mare emoţie am avut-o…

Sper să fie în viitor, totuşi, n-am de unde să ştiu.

Cea mai mare emoţie n-a fost pozitivă. Am fost emoţionat cînd tata mi-a zis: „De acum încolo eu sînt liniştit, pentru că am încredere în tine!”, după ce frate-meu şi-a rupt mîna şi eu l-am dus la spitalul raional, găsind singur maşină în sat, internîndu-l la spital, vorbind cu medicii etc., deşi eram foarte mic, un copil… Apoi, cînd veneam spre acasă pentru că… murise tata, din mers, din picioare… Eram în trenul Constanţa-Braşov, via Bucureşti, am ieşit la geam, mă uitam la munţi fără să-i văd (ştiu asta fiindcă îi admirasem la dus, făcîndu-le poze), am deschis geamul şi am scos capul afară, vîntul îmi ştergea lacrimile de pe faţă, care nu se mai opreau… M-am oprit înainte să intru în grădină, m-am aşezat, era în zori, nu puteam să cred, dar ajunsesem… Apoi… în sufragerie… era foarte, foarte frumos şi a deschis ochii. Eu nu plînsesem nici înainte, nici după, dar atunci n-a contat nici o educaţie din lume, nimic (cred că acolo am încremenit, pentru că după aceea se vorbea în sat că „unu’ n-a venit, iar celălalt n-a plîns”). Ei, în acel moment a intrat o „cumătriţă” de-a lor, care tot cerşea naftalină, îmi tot zicea să-i aduc naftalină din România, încît tata o poreclea „Naftalina”. A intrat şi ce crezi c-a zis? „Mi-ai adus naftalină?”…

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu

Cînd m-au vizitat părinţii la Braşov frate-meu deja îşi publicase trilogia „Letopizdeţ”. Eram sigur că e cel mai tare tînăr scriitor, iar părinţii au fost încîntaţi de ce le-am arătat, Braşovul, Peleşul şi Pelişorul, Sinaia, Branul, munţii, cetatea Rîşnov, am urcat la un şaşlîc pe Tîmpa care cade peste apartamentul nostru… Atunci am simţit că sîntem o familie faină, asta înseamnă cel mai bun lucru posibil pentru mine! Era înainte de prăbuşirea casei Usher, inevitabilă în orice familie…

Grele momente au fost atunci când

A murit tata şi mama nu-şi mai revenea din durere. Deşi eram deja la Braşov, am stat acasă vreo patru-cinci luni ca să pot să mă întorc cît de cît liniştit. Nu vroia să meargă la noi, dar nici nu-şi revenea, a fost îngrozitor…

Cei mai...

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul

Păi, la debut am cîştigat premiul pentru cel mai bun manuscris, ceea ce a însemnat 900 de cărţi din primul tiraj de 1000 de exemplare, după care s-a tras alt tiraj. Volumul a luat şi premiul US pentru debut, ceea ce a însemnat un plic cu bani (niciodată nu ţin minte cifre, pentru mine nu prea contează aşa ceva, deşi unchiu-meu e prof de matematică). Am chefuit atunci cu vreo 20 de prieteni la barul de vizavi de cinematograful din centru, acela de la operă, parcă, doar din banii din plic, dar nu cred că mi-a mai rămas ceva pentru a doua zi… În rest – ştii cum se face, am avut cîte 20 de cărţi la volumele de poezie, la cartea cu holocaustul am avut doar 4 cărţi, iar la antologia de proză Tiuk! a negociat frate-meu şi mi-au revenit 10 cărţi din care a trebuit să trimit pe la autori 14, deci mi-am mai cumpărat ca să fac faţă… Pe locul doi vine „Portret de grup…” de la Tracus Arte, o editură pe care am avut ocazia s-o recomand mai multor scriitori şi proprietari de librării, deşi am publicat acolo de-abia de vreo lună-două…

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea

– În primul rînd pe mine, la primul volum. M-am dus la Arc cu frate-meu, mi-a zis Eugen Lungu, care era red.-şef atunci (era şi Dorin Tudoran pe-acolo în ziua aia), să iau o geantă mare, mi-a plăcut foarte tare cartea, şi frate-meu părea încîntat, iar cînd a venit la el un rus de prin Rostov, care a stat în aceeaşi cameră din aceeaşi închisoare în care a stat şi Lenin, alt Vladimir, care vindea peşte sărat prin Chişinău, şi mi-a spus că-s tare, dar că data viitoare să scot o carte mai groasă, frate-meu a zis: „Are dreptate”. Parcă şi bunicu’ era fericit de cartea mea, dar m-a dezamăgit cînd a început să mă laude, spunînd că „Mort în păpuşoi” e cea mai bună carte de poezie pe care a citit-o el… Tot tata a fost bucuros de-adevăratelea, şi la debut, dar şi atunci cînd a citit manuscrisul la „Portret de grup…”, şi de aceea i l-am dedicat lui, că i-a plăcut foarte tare.