Archive

Archive for the ‘poezie’ Category

Petre Stoica (1931-2009)

Petre Stoica s-a născut la 15 februarie 1931. Absolvent al Facultăţii de filologie (secţiile română şi germană) din Bucureşti. Corector la ESPLA şi editura Univers, redactor principal la Secolul 20. În 1995 părăseşte definitiv caputala, întemeind în oraşul Jimbolia, judeţul Timiş, „Fundaţia culturală româno-germană” care îi poartă numele.

„De ce trăiesc în mediul rural?

vedeţi aici mai există găini autentice

mărarul a rămas tot mărar

iar ciupercile sunt naturale

ca de altfel şi expresiile ţăranilor

da întreţin relaţii excelente în special

cu pădurarii

nu vă asigur

sunt de acord să trecem la altele

câte premii literare?

drept să vă spun nu-mi amintesc prea bine

mai importante cam vreo patru sute

desigur cel al crescătorilor de albine

m-a bucurat cel mai mult

primam cum ingenii laude

cartea mea de căpătâi?

trepetnicul

dintre fructele exotice prefer corcoduşele

nu pot răspunde scuzaţi-mă

eroare nu mă aflam în nici o cabină telefonică

mă aflam la Pago Pago

nu pot răspunde scuzaţi-mă

da da sunt absolut convins

azi nu mai fabrică nimeni arme de exterminare

evident cu excepţia viespilor

exact sunt foarte bogat

posed câteva creioane tocite şi mai multe flacoane cu paciuli

rude?

destule din păcate rude sărace

de unde aţi aflat?

bunica mea a murit de mult

într-adevăr îi plăceau acadelele

ce hobby?

ţintarul adevărul praştia cu recul

şi eu vă mulţumesc”

(Interviu, I din volumul Copleşit de glorie, 1980)

Peste 25 de volume de versuri, între care: Poeme, ESPLA, 1957 (debut), O casetă cu şerpi (1970), Bunica se aşează în fotoliu (1071), Iepuri şi anotimpuri (1976), Un potop de simpatii (1978), Piaţa Tien-An-Men II (1991), Vizita maestrului de vânătoare (2002); 5 volume de memorialistică. E tradus în sârbă, germană, maghiară, slovacă. Traduce strălucit din Georg Trakl, Yvan Goll etc. Autor al antologiilor, de mare impact asupra liricii româneşti postbelice, Poezia germană modernă, ed. Minerva, 1967, şi Poezia austriacă modernă (în colaborare cu Maria Banuş), ed. Minerva, 1968. Dintre numeroasele distincţii literare: Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1971, 1974), Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991), Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, Botoşani (1994), Premiul Festivalului de poezie Bucureşti (2000), Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (2001), Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler. Cetăţean de onoare al oraşului Jimbolia şi al municipiului Botoşani. (prezentare publicată în volumul 4 al Dosarului cenaclului Euridice, coordonator Marin Mincu, ed. Pontica, 2005)

petre-stoica

„Aminteşte-ţi totdeauna leşia după-amiezilor cu recolte sărace

reţine faptul că sunt un mort mai frumos decât mortul de ieri

transmite complimente celor ce luptă anonimi împotriva şobolanilor

pune o cunună de paie pe pieptul meu cândva străbătut de curenţi marini

ştii că am fost părintele calfelor care trăiau în încăperi igrasioase?

amintirea lasă-mi-o să doarmă ca o vioară scumpă în cutia ei pluşată

e greu să ştii unde vei ajunge gândindu-te mereu la miasmele timpului

află că eu nu am avut o mătuşă care să mă declare arhitect genial

acoperă cu frunze penarul meu şi îndepărtează-te foarte discret

în numele meu aprinde o lampă şi luminează calea celor rătăciţi în vis

dăruieşte pahare de cristal degetelor mânjite de funingini grase

lasă pământenii să creadă că am plecat într-un zbor de agrement

când te desparţi de tărâmul somnului meu luminos trage aer în piept

şi declară şesurilor prin care liberă a trecut copilăria mea

că nu am înşelat niciodată speranţa sturzului”

(Sfaturi pentru cel care doreşte să participe la înmormântarea mea)

Categorii:poezie Etichete: