Archive

Archive for the ‘poeme de Rita Chirian’ Category

Rita Chirian – poemul prin telefon şi „Parazitofobia”

audio aici

Rita Chirian – poem prin telefon şi motanul Pitic

Ianuarie 31, 2009 1 comentariu

Rita Chirian – Alte povestiri din oraşul B (2) şi un 20 mai la Botoşani cu Dan Sociu

rita-chirian-arhiva-biblioteca-de-poeziedan-sociu-bdp

Eşti născută în aceeaşi zi cu Dan Sociu. Mi-e greu să cred că nu v-aţi cunoscut, fiind amândoi din Botoşani.

În 96, pe 20 mai, în parc, la Foişorul rockerilor. Se ştie: să-ţi faci buletin e un moment de răscruce; să împlineşti 18 ani, şi mai şi. Şi să bei vodcă noaptea în parc. Cu unul pirpiriu, cu părul creţ, Sociu parcă; şi cu unul mătăhălos, puţin adus de umeri, cu un nume care te-a făcut să pufneşti în râs, Perdivară (că, fir-ar să fie, parcă mai bine sună Chiribuţă!). Şi să vă plângeţi de milă: unul că-i de nici o zi cetăţean cu drepturi depline şi se vede deja însurat, cu burtă, copil şi chelie – burghez până peste poate; cealaltă – Dumnezeu ştie de ce, iar Perdivară… cine-şi mai aminteşte din ce pricini. Şi să vină poliţia şi să vă legitimeze cum scrie la carte, că doar aţi tulburat liniştea publică; şi: „pe cuvântul nostru că nu”; şi: „lasă, lasă”; şi, cuminţi: „Sociu Dan, serie…, număr…, data naşterii: 20 mai 1978″, „bă, tu faci mişto de mine”, „nu, domnu'”; „Chiribuţă Alina Rita, nu mi-am scos buletinu’, data naşterii: 20 mai 1982″; „măi, vă duc la secţie”, „nu, domnu’, că plecăm acum”. Şi-am plecat, dar ne-am întors, că era târziu, şi acolo erau păsări de noapte, şi era aproape vară, şi noi voiam să scriem, şi aşa auziserăm că fac poeţii, beau noaptea licori care-ţi ard limba şi nu se ştie când mai reuşesc să şi scrie.

audio aici

Rita Chirian despre premiile literare

Rita Chirian – poemul „Fereastră” şi experimentul „Pragurile”

Rita Chirian – Ioana are numai patru ani

Rita Chirian – poeme inedite

15.

„îţi privesc picioarele şi ele sunt două fetiţe înecate. ai aerul absent al

bolnavilor incurabili. mâna mea ţi-ar putea trece prin carne ca un bisturiu.

şi mâna mea s-ar bucura cu bucuria sângelui cald.”

când intră în mine sexul tău e rece şi exact ca armele de la columbine.

dac-aş închide ochii din mine ai plăsmui o nălucă a drumurilor de fier.

aproape ai putea-o iubi.

„eşti o femeie de ceară şi gura ta e o cicatrice vineţie. când ies

mă scutur ca de gândul unui incest.”

26.

„liniştea ta e cea a oraşelor părăsite în grabă. respiraţia

îţi miroase a pene arse şi a gropi de var. ai lentoarea imprevizibilă

a felinelor uriaşe şi liniştea asta de femelă năvalnică e

pulbere de ketamină şi nicio salvare.”

douăzeci şi şapte spre douăzeci şi opt

marginile s-au strâns peste mine ca buzele negre ale unei operaţii.

aici nicăieri nu mai e acasă. aici nu mai eşti niciodată singur.

aici trupul frumos al iubitului meu e o banchiză pe care alergi

printre leşuri umflate şi harpoane

cu picioarele goale.

aici moartea are culoarea ochilor mei morţi.