Arhiva

Archive for the ‘poeme de Radu Vancu’ Category

Radu Vancu – un poem inedit

Sebastian în vis e aşadar Artistul. Dar şi Dogmatistul. E Goldmund şi Narziss, Adrian şi Serenus, barbarul şi Kavafis. E Goethe şi Michael şi Prince şi Schiller, incubi şi sucubi în Thriller. E Trakl la vârsta buneilor citind nepoţeilor despre bătrânul Frank O’Hara citind Dicţionarul Mara. Sebastian în vis e Sebastian şi Năică. Faţă de ochişorii lui visând, Arta e pitică.

Anunțuri

Radu Vancu – cel mai bun poem al meu

Lumea nouă (amintire pentru tatăl meu)

Dar, deocamdată, lumea asta:
lumea care a început cândva
între unşpe fără cinci şi unşpe şi cinci
în dimineaţa de noiembrie, cu strigătul tău mic
anunţând separarea definitivă a vertebrelor
şi erecţia mecanică a spânzuraţilor.

radu vancu 1
Lumea ta se sfârşea cu marele animal de lemn,
cu piele aspră şi rece, în burta căruia
erai închis. Oameni pricepuţi
au aşezat cu grijă în pământ
animalul bej cu puiul în marsupiu
şi au tras pământul deasupra ca o cortină.
.
Şi aerul s-a tras atunci ca o cortină
şi am văzut lumea nouă: te odihneai în a şaptea ta zi,
cu jumatea de rachiu alb în faţă, fericit ca un rege,
aşteptându-mă cu paharul pregătit.
Oasele mi s-au topit de fericire şi groază şi am rămas pe veci îndatorat
animalului care te dusese să te nască acolo.