Archive

Archive for the ‘poeme de Marin Mălaicu-Hondrari’ Category

Marin Mălaicu-Hondrari – „poemul meu preferat”

 

comana-1191

Apropierea 

adusese o figurină ciobită, un coşuleţ

şi una niña enferma

(„încetează cu aceste vorbe străine”)

 

pe un cearşaf sfârtecat

încropea o cină.

mi se strâmtaseră maţele cât pribegise.

ay, mi vida, mida mia.

(„încetează”)

 

treceau nişte femei lungi (oase de moft)

ce le sălta de pe frunte pe ochi

şi de pe ochi pe buze? (o negură.

un filigran).

 

„ridică-te. să mergem”

mă prefăceam că umblu.

preferam grămada de moloz.

 

dejame en paz, mujer.

găseşte-ţi un însoţitor mai bun,

o fire mai veselă.

azi-mâine voi şchiopăta

cu adevărat lipsit de inimă”

„încetează. nu  ştii ce vorbeşti”

 

faţa îi lucea ca o piatră udă.

 

urmarea era că fetiţa sa (o idioată)

la lăsatul nopţii va pretinde

un cântec de leagăn

acelaşi împuţit de cântec de leagăn

iar dinţii mei nu vor mai fi în stare

să muşte carnea asta stoarsă

care-şi făcuse loc lângă mine.

Marin Mălaicu-Hondrari – „Der Steppenwolf”

niciodată rugă nu am înălţat

şi sunt gata să ucid cu bună-ştiinţă

mi-am trădat iubitele şi prietenii

am nesocotit luna

inima mea nu tresaltă la cuvântul sperjur

 

nici o fărâmă de insensibilitate

căci am preamărit ataşamentul faţă de închipuiri

 

aş putea oricând repeta minciunile şi injuriile

îmi vine greu să vorbesc numai despre

fericirea astfel dobândită

şi despre vremea când mă veţi recunoaşte.

 comana-106

Poemul de deschidere al volumului „Zborul femeii deasupra bărbatului”, debut, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004, 100 ex(!), lector Dan Coman, Copertă de Sebastian Sifft

Bibioteca de poezie a „închiriat” acest volum (singurul pe care-l mai are) de la autor până în luna iunie 2009, conform contractului de mai jos:

comana-121

Contract de împrumut

Subsemnatul MMH împrumut volumul „Zborul femeii…”până la data de 1 iunie 2009 numitului un cristian, care se obligă să-l restituie până la data stabilită, în condiţii mai bune decât l-a primit.

Martori(foto): Octavian Soviany şi Dan Coman

Posesor: Marin Mălaicu-Hondrari

„Chiriaş”: un cristian

Marin Mălaicu-Hondrari – NAUFRAGIUL (inedit)

Noiembrie 3, 2008 1 comentariu

1.

încă de dimineaţă mă aşezasem lângă ferestruică.

îndepărtasem praful de pe sticlă

şi în lumina aceea ca de lampă

şopârlele se desfătau pe zidul cald.

urmăream cum o femeie îşi aranja gulerul subţire.

îi vedeam foarte clar degetele:

zece sloiuri începute de scarlatină.

şi-a tăiat unghiile

le-a adunat pe făraş

le-a lăsat la intrare.

o auzeam cum se îndepărtează.

vedeam cum i se albesc nările de parcă ele

s-ar fi aflat în pragul leşinului.

 

adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat şi noi ca târâtoarele

în noroi cu bivolii şi porcii

în praf precum găinile şi caii.

habar n-aveam de naufragiu.

experimentam cele 7 suferinţe obligatorii

mutam munţii de cărţi

întindeam coarda până pârâia spinarea

echilibristică simplă pe o sârmă la înălţime.

era suficient să alătur două cuvinte

şi sârma se făcea incandescentă.

 

2.

mă chemai în Groenlanda

acolo noaptea ţine patru luni

şi trupurile sunt lipsite de grabă.

oamenii umblă cu trenuri de gheaţă,

iubiţii sunt de gheaţă, nu-i aşa?

se bea cafea din ceşti de gheaţă.

 

orice femeie ar trebui să umble desculţă

la 10 cm deasupra vacarmului

 

da, da, în Groenlanda

numai de n-ar fi sunetul acesta şi persistenţa lui

ajunge să te opreşti o clipă

şi totul se duce de râpă.

un sunet alb despică ţestele

zdrobeşte coşul pieptului

loveşte peste gură cu puterea unui armăsar

asta este.

picioare amorţite ochii tuse cu junghiuri.

la ce bun

să mut munţii de cărţi peste munţii de cărţi

să înalţ o structură impertinentă

ca să se prăbuşească la suflarea unui prunc.

 

mai bine aici

în dosul şopronului

să dau apă la câini

şi ceai la şoareci.

să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor.

 

3.

să mergem înăuntru.

bem cafeaua uităm ce a fost.

închide. ţi-au căzut ciorapii.

laptele a dat în foc.

 

rămânem aici cu muştele.

ne mutăm de pe aragaz pe prăjitorul de pâine

într-un bâzâit familiar atât zborului

cât şi naufragiului.

vrei să zici îngropăciunii.

mă rog, mă rog fă-mi şi mie loc

pe fărâma asta de pepene.

vorbeşte.

se aud măruntaiele.

vorbeşte cu mine.

să stăm aici.

să potrivim genunchi slăbiţi

la dunga pantalonilor de stofă.

în vacarmul generalizat

revolverul de aur aşteaptă

rece

şi

aluziv.