Arhiva

Archive for the ‘poeme de’ Category

Gabi Eftimie – un poem inedit

fantomatic neutrino

 

voiam să ştiu cum să supravieţuiesc în viaţa de noapte, orbecăind printre maşini, căutând reactoare,

dar eram într-un film, ca de cele mai multe ori când mă rătăceam,

o să vină maşina galbenă deghizată în taxi şi o să te ia,

când mă sperii

.

de travestitul care exultă în mijlocul mulţimii dezinteresate,

o plantă de laborator transplantată în mediu natural,

.

ca oamenii care se dereglează pe distanţe lungi, îşi pierd simţul de orientare

când intervine semnalul care bruiază,

plescăitul sau căscatul sonor de la cel care se ţine de aceeaşi bară,

.

ca nebunul din tren care bate din picioare şi mormăie, pe care-l imaginez pupând fetiţele mici pe gură, sfidător, cu spuma la gură

generator de fobie şi neputinţă

.

aș vrea să fiu ca întreprinderile bombardate, care îşi cheamă

muncitorii la lucru după război

ca o clădire filmată înainte de implozie

în jurul meu, aceiaşi oameni –filmul se derulează în continuare

până când cel de lângă mine cedează brusc

.

și preiau

răspund docil ori de câte ori se uită la mine

dau pe dinafară, mă dezumflu

răspund împăciuitor ca la un transplant

 

Anunțuri

Gabi Eftimie citind din Ruxandra Novac

Mihail Vakulovski – un poem inedit

Coloana tăcerii

 

ştii jocul acela în care oamenii se învîrt în jurul scaunelor

şi la semnal se aşează pe scaunul cel mai apropiat

dar unul dintre ei pur şi simplu nu mai are loc?

 

olteanul Brâncuşi şi-a lăsat sufletul în România

şi-a luat instrumentele şi s-a cărat la Paris să ciupească nemurirea

devenind unul dintre cei mai mari artişti ai planetei

Brancusi sculptor francez de origine română

 

toţi ceilalţi s-au înghesuit într-un singur muzeu

doar el s-a întins de unul singur într-un atelier aparte

iar numele său – Brîncuşi –

sare în ochi din orice sală a muzeului Pompidou

 

creierul lui Brâncuşi admirat din

sala Dali sala Picasso sala dada sala impresionistă sala surrealistă

iar aici la Tîrgu Jiu duhul lui Brâncuşi

stă zgribulit sub un scaun de lîngă masa tăcerii

înjură de mamă poarta sărutului

şi repetă la infinit:

permettez-moi, s’il vous plait, d’aller à ma place…

mugur grosu – videopoem inedit

octombrie 2010

Mugur Grosu – un chestionar (VI)

VI. Ce-mi/ți doresc?

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

încep acum o poveste mi-am luat şi chitara

nu ştiu să cânt nimic la ea dar asta

se va vedea mai târziu cu aceeaşi

precizie cu care în zilele mai senine

se poate vedea dincolo de cămaşa mea

marea

[Haltera cu zurgălăi, Ed.Pontica, 2001]

 

2. 1. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule?

dragoste într-o zi am să-ţi spun

cât de mult ţi se potriveşte acest sentiment e păcat

că nu-l porţi îţi vine la fix

chiar dacă-n părţi arată puţin uzat

de cel care l-a purtat înaintea ta

trânteşti pe deasupra un pulovăr nici

n-o să se vadă nici n-ai idee

câţi se îmbracă astăzi la solduri

trântesc pe deasupra un plasture şi merg mai departe

zici că s-au născut îmbrăcaţi

în chestiile astea fireşte

se întâmplă să fie mânecile puţin mai mici

sau gulerul să intre niţel la apă să te strângă la gât

deschizi un nasture să mai respiri mai

pui şi tu o maletă să nu se vadă

locurile prin care ţi s-a julit gâtlejul fireşte

dai şi cu spray când mirosul de naftalină

când izul celui care l-a purtat înaintea ta e prea

insistent spray-ul e un fleşculeţ atât de util dragoste

e o cheie franceză se potriveşte la orice fel de cadavru

există mereu un colţişor din noi care putrezeşte şi

trebuie parfumat cât nu se-ntinde vestea dar ce frumos

dragoste acest sentiment mare şi lucios ca un lighean

dar dragoste tu să ai grijă nu-l scăpa din mâini

când urci scările până la mine

ies toţi vecinii o să facă scandal

deşi mie unul chiar şi acest sunet îmi pare

că are un farmec aparte îmi aminteşte de cerul nopţii

care trânteşte stelele în ghiolul Tăbăcăriei

[Haltera cu zurgălăi, Ed.Pontica, 2001]

2.2. Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

era odată o piatră

nici prea mare nici prea mică nu era piatra aia

să zicem că era cât o mandarină dar trasă rău la faţă

vine unul într-o zi şi-i trage un şut şi ce crezi

că i-a trecut pietrei prin cap?

a crezut că

înaintează

[Haltera cu zurgălăi, Ed.Pontica, 2001]

Mugur Grosu – un chestionar (V)

V. (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte)

„ţi-am spus că sunt

tânăr voi fi preşedintele

nimicului euforic “

[Haltera cu zurgălăi, Ed.Pontica, 2001]

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)

„în ziua-n care Bell inventă telefonul

şi încerca să-l prescrie cu un rabat pentru autişti

eram încă proaspeţi aveam plămâni

de granit

şi câte două mâini cu care-am fi putut opri

câte ceva din lucrurile care treceau prin faţa noastră

dacă nu am fi fost chiar noi o parte din acele

lucruri care treceau prin faţa noastră“

[Haltera cu zurgălăi, Ed. Pontica, 2001]

mugur grosu ne face un cadou

Octombrie 9, 2010 1 comentariu

Mugur Grosu – Tu nu, frumusete! [Ed. Equivalences – 2001] (click pentru PDF)

„Aceasta este cartea mea de debut, care de fapt i-un e-ebook, Tu nu, frumusețe!, care nu mai e nicăieri pe net (pentru că în deceniul care-a trecut au cam dispărut toate serverele…) așa că aș fi bucuros să-l donez Bibliotecii tale, să am si eu unde pune un link 🙂 Grupajul cel mai consistent din e-book, intitulat Psih, adică partea de început, n-a apărut nicăieri pe hârtie până acum.

E-bookul, debutul underground, conține, practic, două cărți: atât Haltera cu zurgălăi, într-o „primă ediție” [ușor reeditata apoi, împreuna cu Mincu, în volumul de hârtie] cât și un grupaj inedit, numit PSIH, scris între 1996 și 1997, și care ar fi putut fi cartea mea de debut, căci câștigase premiul pentru poezie în ’98 la Concursul Național Cristian Popescu [organizat de Silviu Boerescu, mare animator cultural pe atunci], miza fiind debutul la Eminescu.