Arhiva

Archive for the ‘editura Cartea Românească’ Category

răzvan ţupa – corpuri româneşti / povestea cărţii (experiment BdP)

corpuri românești (2005) – începe povestea

De data aceasta lucrurile au trecut la nivelul următor. Cartea Românească relansa colecţia de poezie şi Constantin Vică a propus ca variantele audio ale poeziilor să fie incluse în CD-uri pe ultima copertă a noilor volume. Zis şi făcut. Şi nu doar atât, a fost vorba de un întreg plan de promovare pe logistica pe care o avea în acel moment editura Polirom. Totul a fost atât de clar încât, poezia, pe care eu încercam să o împing spre limpezire după luptele semantico-sintactice din fetiş, a dat impresia de obscuritate şi mai mare. Aşa am ajuns în studioul de înregistrare, unde directorul postului de radio partener în toată povestea ne-a întrebat senin: sunteți numai poeţi? niciun scriitor?
Şi de aici au început avatarii relaţionali ai corpurilor româneşti. Cu poeticile cotidianului săptămânale, cu cele peste 100 de ediții de scriitori invitați până anul trecut. Şi video-poemele şi tot.
Formula inițială a corpurilor românești este aici http://www.scribd.com/doc/27508572/Corpuri-Romanesti-Volum-2005-Forma-Initiala
Anunțuri

„Ştrumfii afară din fabrică!”(Marius Ianuş) / cartea de vineri (Mihail Vakulovski)

strumfii_afara_din_fabrica După cărţile de poezie fracturisto-furioase: „hîrtie igienică”, „Manifest anarhist şi alte fracturi”, „Mamijuana”, „Ursul din containăr – un film cu mine”, „hîrtie igienică precedată de primele poezii”, „dansează ianuş”, Marius Ianuş publică „Ştrumfii afară din fabrică!”, o carte care seamană şi nu seamană cu celelalte şi asta doar pentru că şi Ianuş seamănă şi nu prea cu Ianuş cel dinainte de 30 de ani.

citeşte continuarea aici

în tiuk!, nr. 15

Gabriel H. Decuble – goiul ales (vol. Eclectica)

(din volumul Eclectica, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2007)

eclectica_decuble.jpg

goiul ales

un neamţ de la oficiul de marşalizare mă-ntreabă

ia-mi spune nu ţi-e ruşine că te-ai născut în

românia nu crezi că-i urît să te dai la fund

cum face poporul tău boicotînd istoria să te

faci că plouă cînd e clar că te-ai născut între

fecalele vinei şi urina ruşinii ca să-l citez îşi

drege glasul ridică ochii-n tavan mimînd

savantlîcul pe ţiţero

.

aş putea prea bine să-i spun vreo două dar

vorbele lui mă rod pe dinăuntru mai tare ca

soda caustică aşa că-mi răspund mie însumi

.

generaţia mea n-a mîncat holocaust pe pîine

nu ştie ce-a fost la bug la odessa la iaşi

dar generaţia mea vrea să scrie frumos

vrea poezie şi proză cum vrea alcool şi tutun

bulbuleatăr haş cocaină sau opiu

vrea voluptăţi estetizante trăiri autentice

n-a învăţat umilinţa la şcoala de partid

nu şi-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro

bate vîntul

.

ce pot să fac

aş căuta un ţadik să-l întreb cum e cu vina

dar mi-e frică să nu-mi ceară bani pentru sfat

încît rămîn prost cum rămîne omul sărac

toată viaţa mi-e dor să bla bla

.

chiar ieri am bla bla încontinuu

dar în ziua de azi orice spui ţi

se-ntoarce-mpotrivă nu fi naiv nu

devine alb alb te trezeşti vrînd-nevrînd că

eşti iov jegul şi boala necazul şi furia îţi

muşcă din carne şi totuşi nu dai înapoi din

credinţă vrei să le-arăţi tolomacilor de îngeri

şi diavoli care se joacă cu sufletul tău că

ontologic vorbind nu-s mai breji decît tine

.

apropo de draci mai taci dracului din gură

îmi spune rené girard călare pe-o lungime

de undă că numai el ştie cît de greu i-a fost

unei mîini de evrei responsabili să facă

aufhebung cu ţapul ispăşitor

să-l convingă pe dumnezeu să se răstignească

pentru noi toţi păcătoşii

să moară cinci zile prea mult

hai patru tot mult hai trei batem palma

.

dar toate trei mai cumplite ca veacul

cînd cerul şi-a ţinut temător răsuflarea

necrezînd că genitorului său îi va reuşi figura

cu reînvierea ha sare sartre jean-paul

ca fript de pe altă lungime de undă

şi-l arată cu degetul pe yoshua nazrin

cel care zice el ar fi întemeiat

cea mai reputată organizaţie teroristă vreodată

cu mult mai multe victime la activ

decît a putut pune courtois

pe seama comuniştilor de-aici şi de-aiurea

.

dar mie nici că-mi pasă le întorc spatele

fac mutre-mutre mă strîmb în oglindă

încerc să aflu cum aş arăta ca român get-beget

îmi trag urechea de-a dacii şi romanii

dar nu stă nicicum o lipesc

cu gumă cu salivă cu sîngele

care ţine de şase la colţul unui ţesut mai rebel

fiinţă ce eşti de ce nu-ţi schimbi numele

îmi zice un editor cumsecade

cu al tău n-ai nici-o şansă într-o ţară cu

imaculate genomuri eminovici

şi-a dat seama la timp n-a pregetat n-a zis nu

eu zic mda oricum totu-i un pseudonim

strănepoţii noştri purta-vor pesemne doar numere

corecte mecanice eufonice numere

unu trei şapte blond zero opt unu albaştri

.

ieri m-am văzut cu lumea

081137 i-am şuierat arătînd cine sînt

e posibil să fi adăugat un gx din pedanterie

ea mi-a întors-o cu tîlc alt român

i-aş zîmbi ipocrit îndărăt dar aştept

să-mi cadă toţi dinţii să pot zîmbi larg precum

iliescu deocamdată dantura nu-mi permite

mai mult de un rictus pe deplin meritat

căci tot ce fac bine nu preţuieşte un zlot

aşa că mă cazn să fac rău tot ce fac

şi tot ce-am făcut rău să duc la perfecţiune

arborez politica lui oricum sinonim cu totuna

cînd orice om cu capul pe umeri ştie că

după auschwitz nu se mai poate scrie

nimic

.

nimic din ce nu m-ar face să roşesc că trăiesc

nimic din ce m-ar putea face să uit că milioane

de oameni de om au murit putea să fie şi unul

de-ajuns ar fi fost ca să simt indicibila greaţă

faţă de ceea ce-şi spune mai mult ca nimicul

fiinţa

.

şi totuşi zac în mijlocul ei o singură zi

de-aş fi goiul ales aş da-o la pace cu dumnezeu

l-aş aburi i-aş smulge o lume ca-n basme cu bine

şi rău separat pe sertare ca-ntr-o servantă

cu lenjerie intimă chiloţii curaţi să învingă

mereu ciorapii murdari dar nu fi-va să fie

şi deocamdată nu-mi reuşeşte decît să-i trag lui

preşul de sub picioare şi să cad eu violent doar

un gag prăfuit de anii ’60 cînd părinţii noştri

rîdeau pe înfundate în faţa televizorului se

pipăiau în semi-obscur îşi trăgeau ocheade pline

de subînţeles arătînd spre dormitor din pupile

şi gîndeau cum să-i arunce lumii o nouă pradă

.

generaţia mea

fetiţa cu o mie de riduri – Nora Iuga

editura Cartea Românească premiul revistei Cuvântul, 2005 27. sînt atît de tristă că m-am născut dintr-o mamă, îi spuneam mesteacănului, cred că eram la a patra întîlnire cu el, nu mi se părea deplasat să ne facem confesiuni; dar acolo în mansardele lemnului tău, pe priciurile strîmbe ale lemnului tău, spune-mi cum fac dragoste amanţii, prin ce organe se înnoadă ei unii cu alţii, cu ce fire se cos să se unească incizia dintre cărnurile lor şi ele să se facă una fără să lase cicatrice; învaţă-mă tu, mesteacănule, cum fac dragoste bărbaţii cu femeile din gubernia ta, ce tehnici folosesc şi dacă sperma lor e verde? video Nora Iuga 33. dar eu nu-s femeie, dragul meu – vorbeam în gînd cu rusul alb -, de-aia te fac atent. lacul e gol şi-n metrou sînt doamne mari şi albe ca nişte perne, îţi vine să-ţi culci capul pe ele. chiar nu auzi cum foşneşte puful acolo, în zona din care lebedele au plecat? 99. plicul era deschis şi fără scrisoare, o gură căscată, o burtă cu măruntaiele scoase, se spune că femeile au prin părţile alea lipsite de umbră pielea spuzită, vulve pipernicite, eretice. poate-s mai convenabile, mai cinstite vechiturile astea cu ţesătura rărită de prea mult purtat, te lasă să vezi ce-i dedesubt… dar eu niciodată cu rusul alb noaptea în pat noaptea cu ferigile negre noaptea cu lăstarul argintiu alunecos noaptea apăsînd mult adînc pînă la pînza de apă unde se sfîşie tot şi nimic nu se vede prapurul cerului cu dîra alburie spuma caldă merg prin plăcere merg şi curg niciodată în pat noaptea cu ferigile negre noaptea niciodată cu rusul alb Video Nora Iuga Cartea Românească cronici: Simona Sora – Măştile seducţiei Carmen Muşat – Poezie şi erotism

cîntece eXcesive – Dan Sociu

editura Cartea Românească, 2005
premiul Uniunii Scriitorilor

cintece_excesive.jpg

Cîntec eXcesiv I

Încă mi se mai întîmplă să cred
că în curînd mi se vor trezi superputerile:
zborul, invizibilitatea, întoarcerea în timp,
superelasticitatea, trecerea prin ziduri,
dragostea ta –

La 26 de ani,
la mijlocul speranţei de viaţă din România,
la începutul lui decembrie,
la capătul scării abrupte din Green
am încercat să te sărut &
ai dat înapoi şi era să cad –

Ultima dată m-ai atins la muzeu,
ţi-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta,
urechea de braţul meu
şi a fost atît de bine,
ca şi cum m-ai fi atins prima oară –

Ca şi cum m-ai fi atins în vară
cînd ratasem ceva
şi te-ai aşezat lîngă mine
şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac,
a fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci –

Cînd aveam nevoie,
la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat,
şi data viitoare, poate chiar mîine,
cînd îţi vei lipi urechea de braţul meu
o să fie ca şi cum ai face-o acum –

cînd te caut pe străzi
pentru că am nevoie.

Îmi lipseşte fix o mie de lei
ca să intru oriunde la cald,
şi sînt prea timid să cerşesc
şi nu sunt norocos să găsesc bani,
nu am telefon, nu am cartelă să te sun,
nu sunt destul de norocos să dau de tine întîmplător,
pentru că tu eşti acasă cu el,

te iubesc dar acum
nu mai vreau să te caut pe străzi.

Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile
pe care le tai în fiecare dimineaţă pentru tine
pentru că s-ar putea să te întîlnesc.
Mă bărbieresc pentru tine,
mă dau cu deodorant pentru tine,
mă împrumut de haine pentru tine –

Dorm oriunde ca să fiu în acelaşi oraş cu tine
pentru că nu am un loc al meu,
dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor
ratatul din mine pentru tine şi o să fac bani –
gaudeamus-25112007-038.jpg
O să învăţ să fiu mai cool decît el,
o să învăţ toate versurile, piesele şi albumele
trupelor care-ţi plac ţie, sau o să te ţin în braţe
cînd o să plîngi –

Troleibuzele care nu duc la tine
nu-mi folosesc la nimic.
Troleibuzele care duc la tine
nu-mi folosesc la nimic.
Într-o noapte o să mă lipesc de maşina neagră din
faţa blocului tău, să-i pornesc alarma, să te trezeşti
enervată să te ridici din pat de lîngă el –

În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri,
la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta,
şi pofta ta morbidă mă bucură.
Cîndva vom face amîndoi cancer la plîmîni şi-mi
doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,

ca Bonham Carter & Norton
Tori Amos & Kafka –

Cronici
Simona Sora – Elegii de fragedă maturitate (Dilema Veche, nr 110, martie 2006)
Cartea Românească

Nou
video DAN SOCIU august 2007 (terasa Twice) („dragoste cu hainele mele” şi „tu te gîndeşti acum”)


video Octavian Soviany citind „Drumul spre casă nu mai e drumul spre casă.”

Levantul – Mircea Cărtărescu

ediţia 1990, editura Cartea Românească

levantul1

Premiul Uniunii Scriitorilor

ediţii Humanitas