Archive

Archive for the ‘2003’ Category

răzvan ţupa – fetiş (2003) / povestea cărţilor (experiment BdP)

fetiș (2003) – amurgul poeziei la tipar (sau ceva în genul)


Pe atunci, Nicolae Țone ştia că poate să publice la editura Vinea cam tot ce înseamnă poezie care contează. Nu prea avea concurenţă, aşa că faptul că pierduse ocazia de a publica debutul câştigător la Eminescu pentru 2001 a luat-o destul de personal. Aşa că, în locul unei cărţi noi, a acceptat să publice o ediţie revăzută a fetişului din 2001. Ordinea secţiunilor din volumul iniţial era inversă, şi apăruse o secţiune de inedite, corpurile româneşti. Îmi amintesc şi acum, cum a fost legat şi acest volum de Un Cristian şi de Constantin Vică. De la reeditarea fetişului s-a ajuns la o întreagă colecţie de cărţi în a doua ediţie la Vinea. Cristi a adus autori, Kostea a făcut copertele. Domnul Țone a dat drumul maşinii de tipărit. Probabil cu strângerea aceea de mână cu Cristi şi cu Kostea după ce exemplarul 300 a ieşit din print mi s-a încheiat şi debutul pe hârtie. Începuse cu 5 ani înainte în revista doamnei Gămulea de la post-liceala de bibliotecari şi se termina acum, când fetiş urma să intre în câteva librării. O variantă a acelui volum poţi să o downloadezi aici http://www.scribd.com/doc/27508444/FETIS-2003

Mircea Ivănescu – versuri poeme poesii

Mircea Ivănescu – versuri poeme poesii

altele aceleaşi vechi nouă

editura Polirom, 2003

antologie şi prefaţă de Matei Călinescu

m-ivanescu-001.jpg

„Înainte de a vedea tipărită opera poetică integrală a poetului, situaţie ideală în care fiecare cititor şi-ar putea face antologiile sale efemere, înlocuindu-le la (re)lectură cu altele, mereu altele, antologia de faţă răspunde, cred, unei necesităţi: publicate în tiraje confidenţiale, volumele lui Mircea Ivănescu – şi mă refer acum şi la cele autoantologice – sunt pur şi simplu de negăsit. (Ce să mai vorbesc de cazul cu totul special al celui mai recent, aceleaşi versuri, scos de Editura Dacia în 2002, pe care nu l-am putut vedea şi despre care autorul însuşi mi-a spus – poate în glumă – că ar exista doar în două exemplare.) […] În această situaţie, m-am simţit îndemnat să alcătuiesc antologia de faţă, amicală, subiectivă, destul de amplă totuşi, pentru a împărtăşi astfel unele din bucuriile estetice pe care le poate oferi poezia lui Mircea Ivănescu.” (Matei Călinescu)

vorbe, vorbe, vorbe… (Versuri, 1968)

trebuie alese vorbele cu grijă,

vorbele lasă urme – îţi aminteşti

mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,

trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor

să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele

să însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează

deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat

că e în tine – că simţi.

oricine poate să facă vorbe unele după altele –

oricine poate să vorbească – nu asta

e principalul – ar trebui poate alese

tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)

şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea

ca nişte urme în zăpadă…

Amazon şi alte poeme – Ştefan Manasia

editura Tritonic, 2003
premiul pentru DEBUT, filiala Cluj U.S.R.
ediţia a doua, Vinea (2005)

manasia.jpg

creierul meu friguros e nebraska

creierul meu friguros e nebraska
creierul meu din gumă de mestecat

prin el trec accelerând marfarele
pline cu crime pe care aş fi putut să le fac

mecanicii au chipuri albastre şi stranii
sub prelate rugoase băieţii negri fac

orice ca să scape de melasă şi bici
visează Nordul şi cerul ca o crustă de rac

marfarele lungi ca viermii de mirodenie
se clatină în preerie când greierii tac

iar sclavii adorm între trestii cu Doamna Tenie
în creierul meu din gumă de mestecat

Cronici:
Observator cultural – Şerban Gheorghiu
Ziarul de duminică – Daniel Cristea-Enache

Opere – Virgil Mazilescu

Editura Muzeul Literaturii Române
Bucureşti, 2003

Colecţia Integrala Operei
ediţie alcătuită de Alexandru Condeescu

mazilescu-001.jpg

cineva pe lume are nevoie de mine
VERSURI, 1968

cineva pe lume are nevoie de mine
dragostea mea dacă ai nevoie de mine
o dragostea mea dacă ai nevoie de mine
gîndeşte-te la mine
în spaţiul cel mai umilit
te-am sărutat eu mortul
fiecare să-şi ascundă bine îngerul
în buzunar
ca la bîlci ca la
cinematograful mut
poate zborul va ţîşni printre zdrenţe şi urechi
eh ce să-i faci vom fi un biet simbol
şi unghiul dintre toate imposibil

te-am sărutat eu mortul

dormi dragostea mea
FRAGMENTE DIN REGIUNEA DE ODINIOARĂ, 1970

plînsul în oraş: mîini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea – şi
încă o noapte izabela va fi a dreptăţii a nisipurilor (respiraţia
cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă)

şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cîntece: o cheie pe buze
oho şi pe trădare. dulce strigăt. sarea depusă la porţi. spera să se
joace mai frumos (cavalerul în depozite mari de sînge)

tu dormi dragostea mea. sînt singur am inventat poezia şi nu mai
am inimă

Nou VIDEO (Nora Iuga – tribute to)



prefaţă
VA FI LINIŞTE VA FI SEARĂ, 1979

şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din
adîncul pămînturilor sterpe – curajul şi puterea (omenească) s-au
topit ca aburul

şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc şi că
probabil voi muri cutremurîndu-mă (ceea ce dealtfel am vrut să
spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile) deocamdată vai nu
pot spune

îmi reiau prin urmare vechea limbă: începînd chiar din clipa
de faţă. o sucesc o mîngîi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în
care (se spunea că) sufletul meu doarme ca într-o vizuină pierdută
nu mă mai ademenesc. degetele subţiri care vor săpa canale-n
pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra încetul cu încetul
în putrefacţie? degetele subţiri nu mă mai tulbură

mazilescu-002.jpg

poetul i se destăinuie lui guillaume
(într-o scrisoare)
GUILLAUME POETUL ŞI ADMINISTRATORUL, 1983

am văzut şi eu ciori pe acoperişul bisericii o guillaume
se încălzeau cu aripile desfăcute la soare
ciorile din emblemă ciorile din embemă

sub fereastra mea echilibru scîrbos – universal – negru
nici că mai poţi
să murmuri ceva să îngaimi o silabă guillaume

„şi liliacul e în plină expansiune privighetoarea cîntă”
pentru drumul despre care ştii totul mi-am reparat cu
grijă încălţămintea
n-a văzut numai kavafis n-a văzut numai eminescu

„mă copilul meu mă străinul meu mă
unde te duci tu mă”

mazilescu-003.jpg

patru fără un sfert
(Opera poetică – Postume)

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg – nimeni – am părul ud
şi gîndul cît un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
cînd plouă – te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu era prea departe de mormînt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare

ecograffiti.poeme pedagogice.steaguri pe turnuri – Ruxandra Novac

editura Vinea, 2003
debut

ruxandra.jpgruxandra-2.jpg

clovnii

în duminica aceea rîioasă
nu mai ştiam ce să facem
Venea tristeţea mică apoi tristeţea mijlocie
apoi tristeţea mare
Veneau melcii şi greierii înspăimîntători
şi Marile Oase care ne-au dat viaţă.

ne aciuisem şi noi pe acolo
tîrîndu-ne hebefrenia şi insomniile şi tusea seacă
şi inima şi maţele şi mila
jucîndu-ne cu noi

şi aruncîndu-ne ca pe nişte monezi.

Ne era frig deşi trupul ne fumega
ne aduceam aminte.
(altădată ieşeam îmbrăcaţi în flori de nalbă
pluteam pe lîngă valeţii încotoşmănaţi şi
lalele negre şi nisip ni se scurgea
pe gură)
cerul se deschidea în fîşii violet în casa scărilor
şi noi
credeam că vine Domnul Dumnezeu
şi Domnul Dumnezeu nu venea
-Da, dom’ sergent, să trăiţi,
aşa credeam şi trebuia să stăm drepţi.

Domnul Dumnezeu se uita la noi compătimitor
aşa cum
noi ne uitam la Domnul Dumnezeu compătimitor
Doamna Dumnezeu se rujează
şi acoperă bulevardul
cu panglici şi portjartiere.

Noi vom trece de stomacul amabil al zilei acesteia
pentru noi melodia lucrurilor s-a descojit
noi sîntem purecii de baltă
noi scoatem limba de-un cot
şi cădem şi bombănim şi ne dăm peste cap
şi urlăm în trompete

Existenţo, scumpete,
tu eşti cea mai bună din cartier
o să-ţi trimit urechea mea tăiată
civilizaţi-o, cuţu-cuţu
o să-ţi dau şi ţie rana ascultătoare din stînga

Cînd ne veţi fixa electrozii
nici nu ma mai fi nevoie de ei
dincolo de marele cîmp de săbii
ne vom tîrî singuri
doar cu şarpele nenorocului nostru
şarpele de casă, negru şi blînd.

Noi izbim cu copitele
oglinda şi patriarhul şi tampoanele
domnişoarelor şi ministerele şi
marile culturi şi oxigenul şi reflexele condiţionate
şi mai ales cutia plămînilor noştri
o izbim cu copitele
noi nu ciocănim la poarta raiului
ci la nevasta unui şef local de partid

noi sîntem ţapii
bărbile noastre sînt pînă la pămînt
şi nimeni nu mai strigă
nimeni

Noi sîntem o fotografie din Marele Ziar

Noi construim obsesiile funcţionarului mărunt din colţ

Noi construim liniştea funcţionarului mărunt din colţ

noi dresăm metafizica şi hamsterii şi
dragostea şi ale tinereţii valuri
sîntem exhibiţionişti primăvara şi voyeuri toamna.
claustrofobi tot sezonul.

Ceasurile torc umede în duminica aceasta
rîioasă
plimbă-ţi psihicul în altă parte aici
nu a mai rămas nimic.

Petrecere de pietoni – Ioan Es. Pop

ioan-es-pop.jpg

Editura Paralela 45, 2003
colecţia „Biblioteca românească”(coord. Gheorghe Crăciun)
cu un argument împotrivă semnat de autor
şi o postfaţă de Dan C. Mihăilescu

pagina de autor a editurii