Arhiva

Archive for the ‘1997’ Category

Ştefan Baştovoi – Cartea războiului

Cartea războiului

editura Marineasa (Timişoara), 1997

picture.jpg

5 (SĂ-MI NASCĂ DOUĂZECI DE BĂRBAŢI) 

Şi în dimineaţa aceea am scris celeia pentru

care aveam să-mi sfîrşesc viaţa mea de mai

tîrziu care nu aveam ştiinţă atunci nici

cît va ţine nici în ce fel de neprevăzut

avea să se desfăşoare cu dorinţa nestrămutată

să nască douăzeci de bărbaţi

în dimineaţa zilei următoare cărora avea

să le otrăvească din timp cu acid fosforic

ochii şi să le coasă cu sîrmă de spalier

buzele ca nu cumva în drumul lor

spre lumină să îndrăznească să o sărute

sau măcar să o privescă în locul acela

care-mi era hărăzit numai mie şi aşa

aveam să scap odată şi pentru totdeauna

de vedenia care avea să mă obsedeze

în toţi acei douăzeci de ani cînd o

vedeam ridicîndu-se şi mergînd prin cameră

cu burta aceea de animal umflat cu lucernă

care se ridica de lîngă mine în timp

ce eu nu puteam să deschid un ochi

urmărind umflătura aceea care creştea

sub ochii mei şi peste care aveam să-mi

arunc sămînţa la rugăminţile ei care

deveneau tot mai aprige fii bărbat ce dracu

în timp ce bărbăţia mea începea să cedeze

şi eu mă rugam ruşinat dă-mi putere

să o fac fericită nu mă părăsi chiar

acum cînd am cea mai mare nevoie

o priveam cum se ridică din pat

tîrîndu-şi picioarele care se lăţeau tot mai

mult şi mai mult ca două balene

în timp ce curăţa cartofii în bucătărie

din picioare căci nu putea să stea jos

şi ei s-au născut toţi douăzeci

dar fără sîrma de spalier cu care am

spus să le fie legate gurile

şi fără mirosul acela de fosfor

pe care trebuia numaidecît să-l simt

în clipa aceea toţi douăzeci de mărimea

unei cîrtiţe mijlocii fără să fi deschis

măcar unul din ei

un ochi să o vadă.   

.

„Savatie rejects many of his writings signed with the name Stefan Bastovoi, as being harmful for the soul”

http://bastovoi.blog.com/

.

8 (CÎINII CU DOUĂ FALUSURI)

Aveam un somn şi un nesomn

unul pentru zilele bune şi unul pentru zilele

rele aveam un avion şi un tren de marfă cu

care mergeam să fac cumpărături tocmai 

la capătul lumii pentru că aici totul era

prea scump şi eu nu mai aveam bani nici

pentru un lapte bătut aşa de tare s-a scumpit

totul în noaptea aceea cînd au intrat în

oraş cîinii aceia cu două falusuri

care au mîncat tot şi s-au făcut aşa peste

noapte din nişte cîini de mărimea unor

furnici zburătoare pe care le-au adus într-un

insectar pentru muzeul de ştiinţe naturale

care urma să fie deschis abia săptămîma vii-

toare cu ocazia semnării unui tratat de pace

dintre Ungaria şi România şi care nu a mai

fost deschis şi a rămas numai un zvon

care s-a răspîndit numai la cîteva persoane

dar care repede a fost dat uitării căci deveni-

se de necrezut şi cîinii crescuseră peste noap-

te ca nişte bizoni şi mîncau de la

tarabe tot ce găseau şi intrau în magazine

şi nimeni nu le făcea nimic de frică să nu

nu le trezească pofta pentru carnea de om dar

cu fiecare zi oraşul se golea de mîncare

încît preţurile au ajuns atît de mari că oame-

nii şi-au dat casele cu tot cu femeile lor cu

paturile şi cu robinetul cumpărat de la nemţi

pînă cînd cineva a tras un foc de armă din spa-

tele unui balcon şi cîinele cel mare s-a

prăbuşit iar ceilalţi s-au mîncat între ei ca

lupii şi au fost aduse atunci din alte oraşe

conserve cartofi şi tot felul de iaurt italie-

nesc şi nemţesc în trenuri de marfă care nu

mai încetau să vină şi să vină în avioane şi

cînd s-au terminat avioanele simple au trimis

avioanele de război şi tancuri şi au umplut o-

raşul cu mîncare şi cu haine de alea nemţeşti

de la casele de modă cu tot cu femeile care

le prezentau încît nimeni nu-şi mai amintea

de săptămîna aceea de coşmar cu cîinii cu două

falusuri care mîncaseră tot căci le părea

doar un zvon de necrezut.  

Anunțuri

Vals – Nicolae Fechete

fechete.jpg

editura Magister, 1997

colecţia Frontiera, coordonată de Alexandru Muşina

Debut

PAS 11

tatăl meu e un cadavru răsfăţat, întins pe pat, cu mîinile pe piept şi ochii deschişi, care mai respiră şi priveşte televizorul.

De cîte ori vin acasă, are prins pe buzunarul de la veston un bileţel. Scrie: ce mai faci? Pe tavan e uscată o muscă. Mai e acolo o dîră de sînge întinsă în grabă de palma fratelui meu. Tatăl meu şi crainicul de la ştiri au devenit prieteni buni. Odată i-am surprins chiar vorbind unul cu altul şi tata l-a servit apoi cu o ţigară, dar crainicul a refuzat pentru că era în emisie. Tata a zîmbit numai. Şi crainicul a zîmbit.

de obicei, după masa ies să cumpăr lămpi pentru televizor.

a fost o dimineaţă obositoare. Ţineam în mînă o grămadă de lămpi pe care le tot schimbam în spatele televizorului, dar tot degeaba. Am împachetat televizorul în ziare, l-am pus în curte lîngă gard, între două oale găurite. de-atunci tata priveşte locul televizorului şi nici măcar odată n-a coborît din pat să ceară apă.”