Archive

Archive for the ‘V. Leac’ Category

v.leac și chestionarul lui mihail vakulovski

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

În copilărie mă jucam cu pietricele, am inventat un fel de joc: pietricele norocoase şi pietricele lipsite de noroc. Dacă te întrebi cum arată o pietricică fără noroc, atunci trebuie să ştii că o astfel de pietricică nu-şi schimbă culoarea în funcţie de luminozitate. Deci, e neschimbătoare, banală şi fără noroc în viaţa unui copil.

În adolescenţă eram mai pe margine, mă jucam mai rar, de obicei jucam hopîc (un joc asemănător cu oina).  O să vă spun într-o zi cum se joacă.

Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Comunic destul de greu cu ei. Ultima dată a fost ceva de groază, adică simţi că s-a rupt ceva, acel ceva nu se mai poate lipi – asta te face să te simţi, atunci cînd te întîllneşti cu ei, uşor timorat (îmi vine să mă ascund sub masă); ştii exact că ar fi fost mult mai bine dacă nu v-aţi fi întîlnit. Vorbim ca să nu ne simţim şi mai penibili. Vorbim despre trecerea timpului.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

Mi-ar plăcea să fiu scafandru, asta întradevăr m-ar face fericit. Să nu auzi nimic (numai zgomotul bulelor de aer, se zice că fac un mic zgomot), să stai în podişul de corali înconjurat de peşti coloraţi şi stele de mare etc., etc. Asta aş vrea să fac – o fac în imaginar, dar nu este suficient – poate cîndva o să ajungă  şi sport.

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

Politică şi contabilitate nu aş face niciodată, mai bine paznic decît contabil. Am un personaj, un contabil care vorbeşte pe cîteva pagini despre importanţa profesiei – un monolog în genul lui Ignatius Reilly.

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

Profesia mea mă face aproape fericit. Dacă nu pot fi scafandru e bine şi bibliotecar.

Ce sentimente/stări te enervează?

Mă enervează ţînţarii, poşta română şi C.F.R -ul.

O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi?

Acum cîţiva ani am întîlnit un tănăr grăsuţ în trenul Iaşi-Timişoara, era aşa de jovial şi plin de viaţă. A început să-mi vorbească despre credinţă şi despre forţa ei. Mi-a spus că are cancer, că merge la Arad la o tipă care are puteri miraculoase şi că e ferm convins că tipa asta o să-l vindece. În gară i-am propus că dacă îi convin condiţiile poate să stea la mine. Nu poate să fie atît de rău, a zis. A locuit o săptămînă. Mergea cu regularitate la şedinţele doamnei guru, seara se culca imediat spunînd că-i obosit, nu prea vorbeam. Nu am aflat niciodată ce s-a întîmplat cu el, nu ştiu dacă s-a vindecat sau nu, sper că-i bine. Mai tîrziu am aflat că doamna guru a fost arestată, iar fiul ei a avut un accident groaznic în timp ce gonea cu BMW ultimul răgnet.

Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

Nu-mi aduc aminte, trebuie să-i întreb pe ei cînd merg acasă.

Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

La întrebarea aceasta au răspuns alţii (sincer nu-mi place întrebarea); o să răspund la a doua. Nu-mi plac bărbile şi linguşelile. Am asistat la momente de genu şi e penibil rău.

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

Acum cîţiva ani cînd am primit l-am împarţit cu Khasis, atît cît a mai rămas din el. În viitorii ani nu cred c-o să mai primesc, aşa că nu-mi bat capu.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

Cu timpu’; lipsă ieşire la mare; lipsă costum de scafandru.

chestionarul va fi reluat în noul număr tiuk

v. leac – un chestionar (VI)

VI. Ultima dorinţă

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Să provoc un zîmbet pe chipul cititorului, să simtă un fior de plăcere pe şira spinării, să i se umple gura de apă atunci cînd citeşte o reţetă scrisă de moa.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

Să-şi pună întrebări atunci cînd citeşte ceva, de exemplu: ce număr purta d-na Bovary la pantofi? Nu glumesc deloc. Eu cred că purta 38; la concluzia asta am ajuns după patru zile de cercetări.

Nu ţi-aş dori vreodată să-ţi uiţi cărţile în tren.

v. leac – un chestionar (V)

V.  (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte)

Plecînd de la imaginea următoare: un individ văzut prin geamul îngheţat al unui tren – imagine care se potriveşte şi în alte situaţii de genu’ ăsta – pot spune că sînt mic pestric pe mic mandroc, adică sînt cel ce nu pare a fi atunci cînd este.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)

Nu sînt pictor, chiar dacă uneori mai pictez. Sînt cititor. Şi de cele mai multe ori citesc cărţi, nu generaţii. Faze de genu’ ăsta cum ar fi generaţia x, h, t., sînt găselniţe critico-româneşti, care n-o să dispară din lit. ro. în viitorul apropiat.

Îmi place să cred că sînt un profesor distrat, care inventează tot felul de maşinării ciudate.

V. Leac – un chestionar (IV)

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare “în regulă” în lit. română actuală?

2. Ce ţi se pare “în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

O să răspund la ambele întrebări în genul lui Bartleby: aş prefera să mă abţin.

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(dacă da, cum vezi posibil acest lucru?)

Aş vrea, dar nu pot. Nu sînt în stare de-o asemenea performanţă, uneori visez la lucru ăsta.

4. Cum “cuantifici” performanţa în literatură?(premii, nr. de cititori, statut literar…)

Valoarea unui text , cred, este singurul lucru care te poate salva. Pe urmă vin şi cititorii şi ce mai urmează după.

5. Ai un model de performanţă?

Mi-aş dori să ating, în textele pe care le scriu, performanţa lui Andrei Cădere, în arta vizuală.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Aici  v-ar putea răspunde mult mai competent un piar sau un director ec. de editură. În schimb nu mi-ar displace să fiu redactor de carte la o editură mică şi cochetă, gen Ed. Brumar.

V. Leac – un chestionar (III)

III.  O…

– întrebare pentru scriitorul preferat

Domnule Joyce, cît de importantă a fost prietenia dv. cu  Beckett? Credeţi că a avut dreptate, Beckett,  cînd a spus/scris despre viaţă “că ocheşte rău din cur?”

 

– idee pentru o “viaţă” literară “mai bună”

Cred că dacă autorii români nu s-ar cunoaşte între ei – nu mă refer la citit -, ar fi mult mai bine. Nu sînt sigur, e doar o idee.

 

– problemă cu care te-ai confruntat / pe care ai observat-o de cînd ai “intrat” în literatură

Problema asta cu intratul undeva cred că numai noi românii o avem. De fapt la ce ne putem aştepta din partea unui popor care  de 2000 de ani se înmulţeşte pe întuneric.

Singurul lucru care mă preocupă este textul pe care-l scriu/ rescriu.

V. Leac – video bdp / Mediateca USR

V. Leac – un chestionar (II)

TOPURI

1. Edituri

Cele existente la ora actuală în România, se ştiu care sînt. Cred că-i inutil să le mai pomenesc şi eu. Aş face-o cu plăcere dacă aş şti că le cresc vînzările, dar nu prea cred.

2. Reviste literare

Nu sînt persoana tocmai potrivită pentru a face o astfel de clasificare, şi chiar dacă aş face-o, să zicem, ce s-ar întîmpla? Nimic.

3. Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români)

Îmi pare rău, îmi pare foarte rău, nici la această întrebare nu vă pot răspude. Să fiu sincer mi-e ruşine, pe bune. Adică, cine mă cred eu să m-apuc acuma să întocmesc liste? Asta presupune să fi citit toată literatura română de la origini pînă în zilele noastre, iar eu nu am citit decît o parte, nici nu ştiu dacă cea mai importantă, din literatura română. Sînt mulţi scriitori români: poeţi, prozatori – din toate timpurile –  pe care-i citesc/recitesc cu plăcere.