Archive

Archive for the ‘Ruxandra Novac’ Category

Gabi Eftimie citind din Ruxandra Novac

Gabi Eftimie citind la „poemul prin telefon” din Ruxandra Novac

cu o fotografie de Robert Bălan

ecograffiti.poeme pedagogice.steaguri pe turnuri – Ruxandra Novac

editura Vinea, 2003
debut

ruxandra.jpgruxandra-2.jpg

clovnii

în duminica aceea rîioasă
nu mai ştiam ce să facem
Venea tristeţea mică apoi tristeţea mijlocie
apoi tristeţea mare
Veneau melcii şi greierii înspăimîntători
şi Marile Oase care ne-au dat viaţă.

ne aciuisem şi noi pe acolo
tîrîndu-ne hebefrenia şi insomniile şi tusea seacă
şi inima şi maţele şi mila
jucîndu-ne cu noi

şi aruncîndu-ne ca pe nişte monezi.

Ne era frig deşi trupul ne fumega
ne aduceam aminte.
(altădată ieşeam îmbrăcaţi în flori de nalbă
pluteam pe lîngă valeţii încotoşmănaţi şi
lalele negre şi nisip ni se scurgea
pe gură)
cerul se deschidea în fîşii violet în casa scărilor
şi noi
credeam că vine Domnul Dumnezeu
şi Domnul Dumnezeu nu venea
-Da, dom’ sergent, să trăiţi,
aşa credeam şi trebuia să stăm drepţi.

Domnul Dumnezeu se uita la noi compătimitor
aşa cum
noi ne uitam la Domnul Dumnezeu compătimitor
Doamna Dumnezeu se rujează
şi acoperă bulevardul
cu panglici şi portjartiere.

Noi vom trece de stomacul amabil al zilei acesteia
pentru noi melodia lucrurilor s-a descojit
noi sîntem purecii de baltă
noi scoatem limba de-un cot
şi cădem şi bombănim şi ne dăm peste cap
şi urlăm în trompete

Existenţo, scumpete,
tu eşti cea mai bună din cartier
o să-ţi trimit urechea mea tăiată
civilizaţi-o, cuţu-cuţu
o să-ţi dau şi ţie rana ascultătoare din stînga

Cînd ne veţi fixa electrozii
nici nu ma mai fi nevoie de ei
dincolo de marele cîmp de săbii
ne vom tîrî singuri
doar cu şarpele nenorocului nostru
şarpele de casă, negru şi blînd.

Noi izbim cu copitele
oglinda şi patriarhul şi tampoanele
domnişoarelor şi ministerele şi
marile culturi şi oxigenul şi reflexele condiţionate
şi mai ales cutia plămînilor noştri
o izbim cu copitele
noi nu ciocănim la poarta raiului
ci la nevasta unui şef local de partid

noi sîntem ţapii
bărbile noastre sînt pînă la pămînt
şi nimeni nu mai strigă
nimeni

Noi sîntem o fotografie din Marele Ziar

Noi construim obsesiile funcţionarului mărunt din colţ

Noi construim liniştea funcţionarului mărunt din colţ

noi dresăm metafizica şi hamsterii şi
dragostea şi ale tinereţii valuri
sîntem exhibiţionişti primăvara şi voyeuri toamna.
claustrofobi tot sezonul.

Ceasurile torc umede în duminica aceasta
rîioasă
plimbă-ţi psihicul în altă parte aici
nu a mai rămas nimic.