Archive

Archive for the ‘Octavian Soviany’ Category

Photo shooting (Berlin, aprilie 2010)

Conferinţă Octavian Soviany

Octavian Soviany – un chestionar (IX-X)

IX. cel /cea /cei/cele mai

Cel mai…

Bun poem al meu este…  volumul Scrisori din arcadia.

Important aspect pentru mine ca autor este să… scriu bine.

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost… să-i dau Angelei Marinescu un volum de al meu cu o dedicaţie pentru Nora Iuga.

Cea mai mare emoţie am avut-o… când am vorbit cu părintele Stăniloae.

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu… scrisul.

Grele momente au fost atunci când… a trebuit să plec dintr-o casă care fusese a mea şi în care trăisem vreo douăzeci de ani, fără să ştiu încotro s-o apuc.

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… Ucenicia bătrânului alchimist – apărut în fostul regim. Suma pe care am primit-o pentru această carte de debut echivala cu opt salarii.

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea… au fost părinţii mei atunci când am debutat în volum.

X. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, n-aş mai scrie critică.

N-aş mai scrie, aş reuşi poate să citesc mai mult.

N-aş mai putea scrie, cred că m-aş resemna. Scrisul e un dar de la Dumnezeu, care ţi-l dă sau ţi-l ia, după cum socoteşte El de cuviinţă.

-mi pare rău de ceva, e că i-am făcut uneori pe alţii să sufere.

E să pun o întrebare suplimentară în acest chestionar şi să şi răspund, aceasta ar fi…

Bei mult? Răspunsul: Câteodată destul de mult, dar nu chiar aşa mult cum spune legenda.

Octavian Soviany – un chestionar (VII-VIII)

VII. Ce-aş cere / pretinde:

  1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul: să-l citească
  2. Unui jurnalist care mă intervievează: să nu mă întrebe prostii
  3. Unui juriu la un concurs naţional de debut: competenţă şi obiectivitate
  4. Unui agent literar: să fie evreu
  5. Unui organizator de festival literar: să aibă simţul valorii.

VIII. Cum ar arăta:

  1. Standul meu la un târg de carte: roz cu buline portocalii
  2. Coperta cărţii mele de debut – dacă ar fi după mine (poate fi şi o fotografie ataşată): cartea mea de debut a apărut în 1983 şi avea o copertă destul de impersonală. Poate că nu era rău. Copertele bălţate a la americaine, la modă în ultima vreme, mă irită, pentru că au ceva din obscenitatea reclamelor. Dacă mi-aş fi făcut singur coperta? Pe vremea aceea (acum vorbesc serios!) mă gândeam la un cal negru, crucificat…

Octavian Soviany – un chestionar (V-VI)

V. (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte)

Sunt o persoană cu oarecare imaginaţie, uşor autistă, lipsită de simţ practic şi de gustul competiţiei. Mă entuziasmez prea uşor şi mi se face prea uşor lehamite. Scriu chinuit, dar am câteodată şi momente de inspiraţie. Iubesc lucrurile vetuste. Îmi plac mai mult pisicile decât câinii.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)

Fac parte din aceeaşi generaţie cu eleva Filip Cristina, care mi-a fost colegă de bancă în clasa intâi. Chiar, ce-o mai fi făcând Filip Cristina?

VI. ce-mi/ce-ţi

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Să-mi duc până la capăt proiectele actuale. Mai am în cap două sau trei romane, unul chiar început. Şi să isprăvesc odată Viaţa lui Kostas Venetis – romanul la care scriu de vreo şapte ani.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

Cititorului (meu) i-aş dori să nu adoarmă în timp ce mă citeşte. Iar, dacă îi plac cărţile mele (mai ales dacă îi plac cărţile mele), nu i-aş dori să mă cunoască mai îndeaproape, ca să-l scutesc de o mare dezamăgire.

Octavian Soviany – un chestionar (IV)

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală?

Libertatea de exprimare. Faptul că se scrie mult şi câteodată chiar bine.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

Râcile de doi bani.  Că nu se poate trăi din scris (sau din ocupaţii adiacente).

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru sau cum reuşeşti acest lucru)

Evident că aş vrea să trăiesc din scris. Acest lucru nu este deocamdată posibil, deoarece scriitorii sunt în totalitate la discreţia editorilor care le exploatează micile vanităţi şi dorinţa de a se vedea publicaţi. Nu se plătesc în general drepturi de autor, iar atunci când se plătesc sunt derizorii. Revistele plătesc la fel de prost ca şi editurile. Ar trebui o lege care să garanteze pentru un volum nişte drepturi de autor minime, egale, să zicem, măcar cu un salariu mediu pe economie. Ar mai fi apoi procentele din încasări, care de obicei nu se plătesc, sub motivul că… nu se vinde. Un asemenea pretext îl descalifică în definitiv nu pe autor, ci pe editor, pentru că nu ştie să-şi promoveze şi să-şi vândă marfa. Doar marile edituri fac, cât de cât, promovare. Şi ar mai fi, desigur, lecturile publice. În acest sens, uniunea face câte ceva… dar cred că e insuficient. Pe de altă parte, există activităţi adiacente scrisului (cum ar fi cursurile de literatură sau de creative writing susţinute de scriitori în universităţi), practicate prin alte părţi, dar (de ce?) nu şi la noi. Toate acestea, cumulate, cred că i-ar putea asigura unui scriitor o existenţă relativ decentă. E oripilant că mulţi dintre autorii actuali de literatură trăiesc la limita subzistenţei…

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură?(premii, nr. de cititori, statut literar…)

Performanţa se poate cuantifica doar în sport, nu şi în literatură. Premiile, numărul de cititori, recenziile sunt doar parţial edificatoare.

5. Ai un model de performanţă?

Modelul lucrului bine făcut – adică Flaubert.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Profesionalismul. La noi se face (cu rare excepţii) după ureche.

octavian soviany – un chestionar (III)

III. O...

– întrebare pentru scriitorul preferat:

Cum e dincolo?

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”

Scriitorii să scrie, editorii să editeze, criticii să critice, cititorii să citească.

– problemă cu care te-ai confruntat/ pe care ai observat-o de când ai „intrat” în literatură

N-am intrat încă în literatură.