Archive

Archive for the ‘nr. 33 (Gabi Eftimie, din februarie 2011)’ Category

Gabi Eftimie – un chestionar (X)

X. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, aş schimba… Nu se poate vorbi despre aşa ceva, din păcate.

N-aş mai scrie, ar fi… Aş găsi probabil un substitut. Aş face îmbrăcăminte („haine” sună prea optimist), aş asculta muzică la modul addicted, aş face chestii prin casă, aş găti J

N-aş mai putea scrie ar fi… sper foarte tare să mai am ce şi să pot

-mi pare rău de ceva, e că… E o chestie intimă, normal că sunt multe de spus aici, risc să sune a văicăreală de femei.

E să pun o întrebare suplimentară în acest chestionar şi să şi răspund, aceasta ar fi…

„Ce aş lua cu mine pe o insulă pustie”

Gabi Eftimie – un chestionar (IX)

IX. Cel/Cea/Cele/Cei mai

Cel mai…

Bun poem al meu este… poeme care îmi amintesc de anumiţi oameni.

Important aspect pentru mine ca autor este să… Să am curiozităţi în afara literaturii/culturii, la modul serios, profesionist. Ceea ce… mă rog…

 

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost…

Multe, de fiecare dată, din lipsă de experienţă.

 

Cea mai mare emoţie am avut-o…

Când a plecat fratele meu în străinătate şi n-a avut telefon timp de 2 săptămâni.

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu… Plecatul din ţară.

Grele momente au fost atunci când… idem, bănuiesc, asta îmi ocupă mintea acum, restul nu prea mai are loc

 

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… –

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea… o prietenă

Gabi Eftimie – un chestionar (VIII)

VIII. Cum ar arăta:

1. Standul meu la un târg de carte: ca un decor, ca o creaţie a unui designer tânăr şi foarte neexperimentat, care crede în creaţia lui

2. Coperta cărţii mele de debut

Cătălin F., îmi place foarte mult cum lucrează, coperţile cărţilor horror, v. John Ajvide Lindquist, Clive Barker

Gabi Eftimie – un chestionar (VII)

VII. Ce-aş cere / pretinde:

  1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul: să-mi lase mână liberă că mă descurc
  2. Unui jurnalist care mă intervievează: să-mi pună întrebări măgulitoare
  3. Unui juriu la un concurs naţional de debut: să citească absolut toate cărțile participante, chiar dacă nu are habar despre ce e vorba, să se informeze eventual puțin, chiar dacă nu e timp
  4. Unui agent literar –
  5. Unui organizator de festival literar: să aibă invitaţi care să atragă publicul, invitați vedetă, să aibă concept, să nu lipească evenimentele aleatoriu, decorativ („mic moment muzical”, „recital actorii etc.”)

Gabi Eftimie – un chestionar (V-VI)

V. (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte)

Asta-i amuzantă. Nu cred că o să fiu capabilă vreodată.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)

Asta e o altă întrebare capcană, m-am prins.

VI.Ce-mi/ți doresc?

1.Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Să nu-mi pierd luciditatea.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

E foarte frumos să-ți imaginezi că cineva îți dedică o parte din zi (din viață), chiar și câteva minute. Întrebarea a doua… n-o înţeleg.

Gabi Eftimie – un chestionar (III-IV)

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”

Adică: “funcţională”?

– problemă cu care te-ai confruntat/ pe care ai observat-o de când ai „intrat” în literatură

Că m-am blazat şi n-am fost suficient de curioasă. Că nu am găsit decît 1-2 oameni cu care să am afinităţi. Că am nevoie de opiniile altora uneori, ca să decid ce e ok și ce nu.

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

 

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală?

Interpretez “actuală” mai generos, şi mă gândesc mai mult la edituri şi pe planul lor editorial. Că se publică destul de mult totuşi, pentru un public atât de restrâns.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”? (ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

Nu sunt autori prea mulţi care să-mi placă, editurile merg pe anumite reţete atunci când publică autori români, din raţiuni comerciale, desigur. Nu există reviste literare atractive, accesibile, chiar pe anumite nișe, perioade, reviste specializate (gen: Literatura avangardistă), există doar nişte “ziare literare” care nu se adaptează la public. 

Faptul că scriitorii mai tineri sunt foarte complexaţi şi se raportează tot timpul la cineva. Nu toți au identităţi clare, nu toți sunt suficient de implicaţi în lucrurile care îi interesează sau care i-ar putea interesa, cât să fie “siguri pe ceea ce fac” şi asta să fie destul). Publicul e ghetoizat (spus pompos / nici măcar asta nu sună suficient de umil ca să reflecte realitatea).

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(dacă da, cum vezi posibil acest lucru sau cum reuşeşti acest lucru)

Nu-mi pot imagina să funcţioneze asta în RO deocamdată. Literatura e totuşi prea marginalizată şi investită cu o funcţie oarecum simbolică pentru a putea fi luată în serios. Am prieteni (nu sunt scriitori faimoşi, nici pe departe) în străinătate care trăiesc decent doar din scris, dar nici ei nu au un statut deloc privilegiat. Fac asta pentru că simt un fel de vocație.

Mi-ar plăcea să trăiesc din cărţile traduse, în schimb, şi cred că asta se poate face pe termen scurt/mediu, în funcţie de cât rezişti într-un ritm de lucru care să impună o normă zilnică, şi de cât te ţine entuziasmul și cât reziști financiar să cauţi burse şi granturi în afara ţării.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…)

Nu mă pricep.

5. Ai un model de performanţă?

 Există persoane pe care le respect, până la idolatrizare.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Probabil că ar trebui să se concentreze mai mult pe partea tehnică şi administrativă, decât pe restul. În sensul că, dacă vreau să public o carte pe hârtie roz şi cu o copertă sub formă inimă, aş vrea s-o pot face. Vreau să spun că aş vrea să mă pot exprima cum vreau, “conform nevoilor”, fără să fac compromisuri, fără să mă mulţumesc cu o versiune sărăcăcioasă. De asemenea, cred că e necesar să plasezi autorul într-un context din care face parte, să nu-l laşi să plutească într-o masă incertă, să-l faci uşor identificabil.

Gabi Eftimie – un poem inedit

fantomatic neutrino

 

voiam să ştiu cum să supravieţuiesc în viaţa de noapte, orbecăind printre maşini, căutând reactoare,

dar eram într-un film, ca de cele mai multe ori când mă rătăceam,

o să vină maşina galbenă deghizată în taxi şi o să te ia,

când mă sperii

.

de travestitul care exultă în mijlocul mulţimii dezinteresate,

o plantă de laborator transplantată în mediu natural,

.

ca oamenii care se dereglează pe distanţe lungi, îşi pierd simţul de orientare

când intervine semnalul care bruiază,

plescăitul sau căscatul sonor de la cel care se ţine de aceeaşi bară,

.

ca nebunul din tren care bate din picioare şi mormăie, pe care-l imaginez pupând fetiţele mici pe gură, sfidător, cu spuma la gură

generator de fobie şi neputinţă

.

aș vrea să fiu ca întreprinderile bombardate, care îşi cheamă

muncitorii la lucru după război

ca o clădire filmată înainte de implozie

în jurul meu, aceiaşi oameni –filmul se derulează în continuare

până când cel de lângă mine cedează brusc

.

și preiau

răspund docil ori de câte ori se uită la mine

dau pe dinafară, mă dezumflu

răspund împăciuitor ca la un transplant