Arhiva

Archive for the ‘nr. 27 ( V. Leac, din septembrie 2010)’ Category

v.leac și chestionarul lui mihail vakulovski

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

În copilărie mă jucam cu pietricele, am inventat un fel de joc: pietricele norocoase şi pietricele lipsite de noroc. Dacă te întrebi cum arată o pietricică fără noroc, atunci trebuie să ştii că o astfel de pietricică nu-şi schimbă culoarea în funcţie de luminozitate. Deci, e neschimbătoare, banală şi fără noroc în viaţa unui copil.

În adolescenţă eram mai pe margine, mă jucam mai rar, de obicei jucam hopîc (un joc asemănător cu oina).  O să vă spun într-o zi cum se joacă.

Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Comunic destul de greu cu ei. Ultima dată a fost ceva de groază, adică simţi că s-a rupt ceva, acel ceva nu se mai poate lipi – asta te face să te simţi, atunci cînd te întîllneşti cu ei, uşor timorat (îmi vine să mă ascund sub masă); ştii exact că ar fi fost mult mai bine dacă nu v-aţi fi întîlnit. Vorbim ca să nu ne simţim şi mai penibili. Vorbim despre trecerea timpului.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

Mi-ar plăcea să fiu scafandru, asta întradevăr m-ar face fericit. Să nu auzi nimic (numai zgomotul bulelor de aer, se zice că fac un mic zgomot), să stai în podişul de corali înconjurat de peşti coloraţi şi stele de mare etc., etc. Asta aş vrea să fac – o fac în imaginar, dar nu este suficient – poate cîndva o să ajungă  şi sport.

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

Politică şi contabilitate nu aş face niciodată, mai bine paznic decît contabil. Am un personaj, un contabil care vorbeşte pe cîteva pagini despre importanţa profesiei – un monolog în genul lui Ignatius Reilly.

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

Profesia mea mă face aproape fericit. Dacă nu pot fi scafandru e bine şi bibliotecar.

Ce sentimente/stări te enervează?

Mă enervează ţînţarii, poşta română şi C.F.R -ul.

O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi?

Acum cîţiva ani am întîlnit un tănăr grăsuţ în trenul Iaşi-Timişoara, era aşa de jovial şi plin de viaţă. A început să-mi vorbească despre credinţă şi despre forţa ei. Mi-a spus că are cancer, că merge la Arad la o tipă care are puteri miraculoase şi că e ferm convins că tipa asta o să-l vindece. În gară i-am propus că dacă îi convin condiţiile poate să stea la mine. Nu poate să fie atît de rău, a zis. A locuit o săptămînă. Mergea cu regularitate la şedinţele doamnei guru, seara se culca imediat spunînd că-i obosit, nu prea vorbeam. Nu am aflat niciodată ce s-a întîmplat cu el, nu ştiu dacă s-a vindecat sau nu, sper că-i bine. Mai tîrziu am aflat că doamna guru a fost arestată, iar fiul ei a avut un accident groaznic în timp ce gonea cu BMW ultimul răgnet.

Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

Nu-mi aduc aminte, trebuie să-i întreb pe ei cînd merg acasă.

Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

La întrebarea aceasta au răspuns alţii (sincer nu-mi place întrebarea); o să răspund la a doua. Nu-mi plac bărbile şi linguşelile. Am asistat la momente de genu şi e penibil rău.

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

Acum cîţiva ani cînd am primit l-am împarţit cu Khasis, atît cît a mai rămas din el. În viitorii ani nu cred c-o să mai primesc, aşa că nu-mi bat capu.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

Cu timpu’; lipsă ieşire la mare; lipsă costum de scafandru.

chestionarul va fi reluat în noul număr tiuk

v. leac – un chestionar (VI)

VI. Ultima dorinţă

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Să provoc un zîmbet pe chipul cititorului, să simtă un fior de plăcere pe şira spinării, să i se umple gura de apă atunci cînd citeşte o reţetă scrisă de moa.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

Să-şi pună întrebări atunci cînd citeşte ceva, de exemplu: ce număr purta d-na Bovary la pantofi? Nu glumesc deloc. Eu cred că purta 38; la concluzia asta am ajuns după patru zile de cercetări.

Nu ţi-aş dori vreodată să-ţi uiţi cărţile în tren.

v. leac – un chestionar (V)

V.  (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte)

Plecînd de la imaginea următoare: un individ văzut prin geamul îngheţat al unui tren – imagine care se potriveşte şi în alte situaţii de genu’ ăsta – pot spune că sînt mic pestric pe mic mandroc, adică sînt cel ce nu pare a fi atunci cînd este.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)

Nu sînt pictor, chiar dacă uneori mai pictez. Sînt cititor. Şi de cele mai multe ori citesc cărţi, nu generaţii. Faze de genu’ ăsta cum ar fi generaţia x, h, t., sînt găselniţe critico-româneşti, care n-o să dispară din lit. ro. în viitorul apropiat.

Îmi place să cred că sînt un profesor distrat, care inventează tot felul de maşinării ciudate.

V. Leac – un chestionar (IV)

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare “în regulă” în lit. română actuală?

2. Ce ţi se pare “în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

O să răspund la ambele întrebări în genul lui Bartleby: aş prefera să mă abţin.

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(dacă da, cum vezi posibil acest lucru?)

Aş vrea, dar nu pot. Nu sînt în stare de-o asemenea performanţă, uneori visez la lucru ăsta.

4. Cum “cuantifici” performanţa în literatură?(premii, nr. de cititori, statut literar…)

Valoarea unui text , cred, este singurul lucru care te poate salva. Pe urmă vin şi cititorii şi ce mai urmează după.

5. Ai un model de performanţă?

Mi-aş dori să ating, în textele pe care le scriu, performanţa lui Andrei Cădere, în arta vizuală.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Aici  v-ar putea răspunde mult mai competent un piar sau un director ec. de editură. În schimb nu mi-ar displace să fiu redactor de carte la o editură mică şi cochetă, gen Ed. Brumar.

V. Leac – un chestionar (III)

III.  O…

– întrebare pentru scriitorul preferat

Domnule Joyce, cît de importantă a fost prietenia dv. cu  Beckett? Credeţi că a avut dreptate, Beckett,  cînd a spus/scris despre viaţă “că ocheşte rău din cur?”

 

– idee pentru o “viaţă” literară “mai bună”

Cred că dacă autorii români nu s-ar cunoaşte între ei – nu mă refer la citit -, ar fi mult mai bine. Nu sînt sigur, e doar o idee.

 

– problemă cu care te-ai confruntat / pe care ai observat-o de cînd ai “intrat” în literatură

Problema asta cu intratul undeva cred că numai noi românii o avem. De fapt la ce ne putem aştepta din partea unui popor care  de 2000 de ani se înmulţeşte pe întuneric.

Singurul lucru care mă preocupă este textul pe care-l scriu/ rescriu.

V. Leac – video bdp / Mediateca USR

V. Leac – un chestionar (II)

TOPURI

1. Edituri

Cele existente la ora actuală în România, se ştiu care sînt. Cred că-i inutil să le mai pomenesc şi eu. Aş face-o cu plăcere dacă aş şti că le cresc vînzările, dar nu prea cred.

2. Reviste literare

Nu sînt persoana tocmai potrivită pentru a face o astfel de clasificare, şi chiar dacă aş face-o, să zicem, ce s-ar întîmpla? Nimic.

3. Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români)

Îmi pare rău, îmi pare foarte rău, nici la această întrebare nu vă pot răspude. Să fiu sincer mi-e ruşine, pe bune. Adică, cine mă cred eu să m-apuc acuma să întocmesc liste? Asta presupune să fi citit toată literatura română de la origini pînă în zilele noastre, iar eu nu am citit decît o parte, nici nu ştiu dacă cea mai importantă, din literatura română. Sînt mulţi scriitori români: poeţi, prozatori – din toate timpurile –  pe care-i citesc/recitesc cu plăcere.

v.leac – video bdp (2007)

v. leac – interviul din suplimentul dedicat Celebrului Animal (Observator cultural, nr. 489, august 2009)

Cînd toţi vor să scrie marea literatură, eu mi-am propus să scriu mica literatură

un cristian în dialog cu V. Leac

link supliment aici

Am aflat de la prietenul tău, t.s. khasis, că te-ai orientat spre literatură fiind îndrăgostit, că ai descoperit poezia scriind poezii de dragoste.

Prin 2000, eram o gaşcă (trei băieţi şi vreo cinci tipe) şi bîntuiam prin baruri; îmi plăcea să întreţin atmosfera, cum se zice, scriind tot felul de texte tîmpite. Îmi plăcea la nebunie, ce mai, eram îndrăgostit de rîsul Ramonei. Mi se părea ceva de vis..

Se-aude că te-ai lăsat de-avocatură prin 2004. Pentru literatură. Aşa e?

Chestia cu avocatura e o invenţie a mea, se pare că a prins; mulţi încă mai cred că am profesat, asta mă distrează la culme. Pe mine mă interesează mai mult cititul – cînd toţi vor să scrie marea literatură, eu mi-am propus să scriu mica literatură.

Şi mai circulă o vorbă, cum că ai fost şofer de tir. Acum, dacă ar fi să luăm la rînd meseriile pe care le-ai avut, dar şi ceea ce am văzut că apreciază foarte mult prietenii la tine, dincolo de francheţe, spiritul practic, cred că aceste experienţe personale te-au pus pe picioare, ca să spun aşa. Lumea reală ajută lumea ficţională să fie mai proaspătă, s-ar zice. Pari mai aşezat acum, bibliotecar, student. Ai obosit sau te păstrezi pentru scris?

Da, am avut o groază de profesii (asta aşa, ca să nu ies din zona clişeului), de la director la vînzător de haine second-hand, în piaţa de vechituri; au mai fost şi altele: anticar ambulant, vînzător de alice la o baracă de tir, şofer, barman etc., majoritatea au fost la negru, la mica înţelegere. Da, toate astea (acum pot spune) m-au obosit, la un moment dat simţi nevoia să iei un loc pe scaun, să închizi ochii şi să aţipeşti puţin, dacă se poate.

Ai debutat în 2000, în Arca. Ai cărţi apărute la edituri mici, dar şi ultimul volum, la Cartea Românească. Cunoşti deja sistemul, oamenii. Faci lucruri şi ai luat-o de la zero. Organizezi un festival, deja de două ediţii, la Săvîrşin. Ce urmează?

Planuri literare? Să citesc mai mult, să recitesc în fiecare an autorii care îmi plac, să petrec cît mai mult timp pe malul Mureşului, la pescuit, în compania lui Jacky (un teckel foarte simpatic); să scriu în continuare texte despre Seymour. În mare, cam asta ar fi tot ce îmi doresc.

Prima reacţie a multora, cînd aud numele tău, e să zîmbească. One man show. Cititul în public nu e doar cap în foaie, e şi interacţiune. Nu cred că-ţi regizezi lecturile, dar trebuie să te-ntreb ce semnificaţie le dai, pentru că mi se pare că, spre deosebire de autori care citesc pentru ei, V. Leac citeşte pentru public. Şi-apoi, te-mpaci cu acest statut aparte, de show man, care poate fi, la o adică, restrictiv şi puţin periculos (vin la V. Leac, ca să rîd)?

Nu sînt un one-man show, unii zic că sînt, dar nu sînt. Recunosc că, atunci cînd citesc, îmi place să văd oamenii zîmbind, că pentru o clipă se bucură, că pot să-i fac fericiţi cîteva secunde – îmi place să cred că este aşa (mă iluzionez şi eu). Nu văd nimic rău în asta, dimpotrivă: pe moment şi eu mă simt mai bine.

Cum v-aţi apucat de Celebrul animal? Alături de cîteva proiecte independente, gen „tiuk“, „Fracturi“ sau „Club literar“, ai pus umărul (uriaş) la ceea ce s-ar putea delimita de alte generaţii. Pentru că, spre deosebire de generaţiile deja fixate, douămiismul (îl numim aşa din inerţie) nu a avut forţa financiară (în primul rînd) de a-şi promova proiectele şi de a-şi tipări publicaţiile (pentru că, iată, cărţile s-au tipărit, cum s-au tipărit, prin editurile oficiale). Ca şi cum este oricînd o revistă valabilă, iar faptul că aţi ajuns să aveţi şi un stand la tîrgurile de carte, n-a fost chiar puţin, în condiţiile în care totul a fost pe banii voştri. V-aţi atins scopurile? Vreţi să refaceţi acele proiecte sau rămîne istorie literară?

Acum mi se pare că totul s-a petrecut cu foarte, foarte mult timp în urmă; dacă încep să derulez filmul, întîmplările din perioada respectivă mi se par mici ficţiuni, de fapt, totul se transformă de la un moment dat în ficţiune. Pînă şi memoriile sînt supuse acestui virus, nu ai cum să verifici adevăratul din memorii, jurnale. În roman doar o parte dintre personaje sînt reale, şi asta poate fi doar o coincidenţă, restu-i ficţiune. Să revin: a fost cea mai frumoasă joacă la care am participat, tot ce am făcut am făcut din plăcere, din dragoste. Era o nebunie totală; şi acum, dacă mă întrebi „din dragoste pentru cine?“, nu aş şti să-ţi răspund, poate de dragul jocului, clar. Cred că pentru toţi cei din Celebrul animal, perioada aceea rămîne de neuitat; eram creativi, ne bucuram sincer de ideile trăznite ale vreunuia dintre noi, ce mai: a fost cîndva etc., etc. Acum ce-aş putea spune despre bani – făceam chetă, asta la început, mai primeam cîte o sponsorizare, ne descurcam. Nu ştiu dacă ne-am atins scopurile, tot ce am făcut nu am făcut cu un scop anume, nu am urmărit nimic, vroiam doar să scoatem o revistă literară care, speram noi, putea fi citită cap-coadă, nu de specialişti, ci de oameni care iubesc cititul. De fapt, şi cele mai multe reacţii le-am avut din partea necunoscuţilor, a tinerilor, oameni care citesc ţăcăneli. Poate c-o să reluăm cîndva proiectul, normal, într-o altă formă, cine ştie. Dacă nu, o să rămînă o amintire plăcută, în nici un caz istorie literară. Cu aşa ceva se ocupă specialiştii.

Kata zice că ţi s-a datorat extremismul mişcării. Ce vrea să spună?

Aveam un simţ al dreptăţii mai dezvoltat. Fără compromisuri. Ori eşti marginal pînă la capăt, ori nu.

Spune-mi ceva despre C.a., pe care nu l-ai spus nici lor.

Nu le-am spus că mai am un frate mai mic, nici numele părinţilor.

Pe Jacky, teckelul tău, l-ai luat după destrămarea mişcării?

Cu mult timp după. Pe atunci aveam alt cîine, mai exact kata avea. Îl chema Pedro.

El a fost mascota?

Nu, mascota era o păpuşă, un ursuleţ.

Ce se zice-n Celebrul animal (romanul, firește)

– 30 de ani la data naşterii Celebrului animal şi foarte nefericit. Îngrijitor de teren de paint-ball. Mare cunoscător de poezie. Autor modest, cu puseuri de genialitate. Două cărţi de poezie, luate în seamă.

– Membru fondator, sufletul Celebrului animal. În mare măsură, lui i se datorează extremismul mişcării. Cu totul lipsit de suport ideologic, a impus revolta întemeindu-se doar pe bun-simţ.

– Statut social: marginal, cu mari ambiţii – se visa director de editură.

– Convingeri religioase: necunoscute, îl bănuiam c-ar fi un intimist.

– Orientare sexuală: foarte performantă. Totuşi, discret.

– Calităţi extreme: foarte înalt, curajos, uneori violent.

– Ciudăţenii: nimeni nu-l văzuse vreodată mîncînd.

v. leac – fragmente dintr-un interviu inedit

 Eşti fericit?

Acum nu. Fericirea e o senzaţie care nu durează mai mult de cîteva secunde. Anul acesta am fost fericit aproximativ trei minute.

 Ţi-ar plăcea să trăieşti în altă parte? unde? vrei să emigrezi?
 O, DA. Ştiu că există undeva o altă parte (întodeauna va exista) unde mi-ar plăcea să trag chiulu; chestia-i că nu pot, nu ştiu exact să poziţionez pe hartă locul. Şi dacă, să presupunem, aş fi în altă parte, în acel loc pe care acum îl proiectez mintal, cu siguranţă mi-ar plăcea să locuiesc în partea aceea. Nu există ieşire şi asta e groaznic de trist.
Nu ştiu de ce n-am emigrat, acum e tîrziu. Sînt prea laş. Comod şi laş.

Cînd scrii eşti sincer?

Încerc să fiu cît mai sincer cu mine. În cazul cînd nu sînt, adică îmi dau seama că am greşit, revin şi modific pînă cînd mi se pare că sînt sincer. Cel mai sincer sînt atunci cînd mă rătăcesc în pădure. Mai nou fac plimbări lungi prin pădurea din lunca Mureşului – mi se întîmplă să mă şi rătăcesc. Deci, cînd rămîn singur…

Ai personalitate dublă?

Multiplă. Infinit multiplă.

Dacă ai întîlni un extraterestru ce l-ai întreba?

Suferi şi tu de anxietate?

Ai citit Biblia?

Niciodată pînă la capăt şi cu întreruperi foarte lungi, prima dată pe la 20 de ani. A durat aproape un an pînă am dat gata Vechiul testament. Nu pot s-o citesc ca pe o carte oarecare, lectura ei mă deprimă groaznic. Din Noul testament am citit doar fragmente, pur şi simplu am coşmaruri după lectură, am mustrări de conştiinţă, mă simt murdar şi vinovat, aşa că nu vreau să vorbim – nici nu vreau să mă gîndesc – despre Biblie. Dacă aş respecta Biblia aş ajunge un monstru, de fapt toţi care o respectă ajung monştri.