Arhiva

Archive for the ‘nr. 26 (Gabriel Daliş, din august 2010)’ Category

gabriel daliş – video bdp

Anunțuri

gabriel daliş – povestea cărţii („până mereu”) – experiment bdp

nă mereu este o selecţie de poeme din cele patru volume de versuri pe care le-am publicat în anii trecuţi, completată cu cîteva poeme noi, recent scrise.

Selecţia cuprinde cinci secţiuni, începînd cu cea dedicată poemelor inedite, apoi cîte o secţiune pentru fiecare dintre cărţile mele, urmînd o cronologie inversă, din 2010 înspre 1996, anul debutului meu editorial.

Cartea îşi propune să aducă în atenţie poeme care nu au reuşit să ajungă la cititori, nici să cîştige în vreun fel o simpatie recunoscută din partea criticii literare.

Nu am avut pretenţia unei antologii, dar această formulă s-a dovedit cea mai practică în situaţia în care ideea de a-mi retipărit integral cărţile anterioare mi s-a părut costisitoare şi nepotrivită.

Selecţia poemelor am realizat-o urmărind un criteriu valoric şi nevoia de unitate a antologiei. Aici Claudiu Komartin, redactorul cărţii, mi-a dat o mînă de ajutor, fiindu-mi dificil în unele cazuri să selectez texte pe care nu le puteam aproxima limpede, ataşîndu-mă de forma lor sau de unele detalii personale ascunse în spatele lor.

În interiorul fiecărei secţiuni, ordinea poemelor este aceeaşi ca în ediţiile princeps, nu ascund faptul că am intervenit pe text ori de cîte ori am considerat că este nevoie.

După ce am construit antologia, am simţit nevoia unei alte păreri avizate, iar Marin Mălaicu-Hondrari a venit cu cîteva sugestii interesante. Am fost norocos să-i am alături şi pe Radu Vancu, care îmi recomandă cartea, Constantin Virgil Bănescu, care a citit anul trecut o primă selecţie care a stat la baza acestei cărţi, Augustin Cupşa şi Gabriel Adelmann.

Până mereu a apărut în luna iulie, la editura Charmides, şi a fost lansat în cadrul Festivalului de Poezie şi Muzică de Cameră Bistriţa, ediţia II, 15-18 iulie 2010. Conceptul grafic al cărţii este semnat de Ana Toma.

gabriel daliş – fragmente dintr-un interviu inedit

Ai apărut, ca să spun aşa, de nicăieri. Acum un an nimeni din Bucureşti nu prea auzise de tine (îmi vorbise Virgil despre tine, dar doar îmi vorbise). Cum ţi se pare contactul cu lumea literară bucureşteană după anii de „anonimat”?

Nicăieri-ul de care vorbeşti însemna 12 ore de muncă pe zi, compania cărţilor şi a cîtorva oameni dragi cu care îmi împărţeam zilele libere. Apoi multe călătorii.

Într-adevăr, Virgil s-a ţinut de mine să public o carte, ideea unei antologii îi aparţine, urma să fie redactorul cărţii mele, ba mai mult mi-a propus să scriem împreună o carte de poeme, lucru început, dar din păcate curmat de decizia lui de a pune punct lumii lui din această lume.

Despre lumea literară bucureşteană, ce să zic, nu mă prea interesează. Îmi place să merg în fiecare miercuri la Clubul de lectură Institutul Blecher unde scriu cronica, uneori ajung şi la Poetici, în rest ies din casă doar dacă am vreo obligaţie.

Aş aduce puţin în discuţie povestea asta cu aşa-zisa antologie de la Paralela 45, probabil cea mai mare farsă editorială a anului. Ai fost solicitat să apari în „selecţionata” lui DDM?

Nu. Această carte e pe măsura anilor tenebroşi douămiişti. Dacă DDM şi-ar fi propus o culegere de poeme ale unor poeţi douămiişti, avea tot dreptul să ne pună pe masă acest proiect. Din păcate, grozăvia care i-a ieşit ca la plesneală, dezvăluie o impostURĂ pe care o persoană onestă n-ar fi comis-o nici în transă.

Mi s-a întîmplat să răsfoiesc uneori cărţi proaste care aveau, totuşi, umor. Antologia lui DDM e cu atît mai proastă cu cît nu are  fărîmă de umor, iar în serios nu ai cum să o iei.

Ca prieten foarte bun al lui Virgil, crezi că prezenţa lui în deschiderea antologiei este justificată?

La cît de exigent şi exclusivist era Virgil, nu avea ce să caute în acest proiect diletant. DDM şi-a pus poemuţele în preajma unor poeţi adevăraţi care să-l certifice pe el însuşi ca poet. Genul ăla de poză pe care o fac unii sărmani în faţa unor maşini luxoase care nu sunt ale lor şi nici nu vor fi vreodată.

gabriel daliş – un chestionar (X)

X. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, aş schimba… aş fi schimbat şansa dată cenaclului lui Marin Mincu cu Cenaclul de la Litere. Astăzi, literatura tînără ar fi arătat mai atletică.

N-aş mai scrie, ar fi… cu un poet mai puţin pe pământ

N-aş mai putea scrie ar fi…nevoie de o persoană să-i dictez versuri

-mi pare rău de ceva, e că… a murit Virgil. De fapt, nu a murit, dar nu mai pot să mă văd cu el

E să pun o întrebare suplimentară în acest chestionar şi să şi răspund, aceasta ar fi…

O să mă gîndesc…

gabriel daliş – un chestionar (IX)

IX. Cel / Cea / Cele / Cei mai

Cel mai…

Bun poem al meu este… Lampa

Important aspect pentru mine ca autor este să… scriu foarte bine şi să găsesc editurile care îmi pot cel mai bine reprezenta cărţile

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost… o confuzie de nume, impardonabilă

Cea mai mare emoţie am avut-o… la Bacalaureat, când mama a fost operată şi la lansarea “: până mereu” de la Bistriţa

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu… mine însumi şi cu prietenii mei: Horaţiu, Sorana, Ada, Laurenţia, Lucian…

Grele momente au fost atunci când… a murit Virgil

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… de debut, “Semnale de sâmbătă

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea… mi-au scris un email, dovedind aprecierea lor sinceră

gabriel daliş – un chestionar (VII – VIII)

VII. Ce-aş cere / pretinde:

1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul

să-l citească

2. Unui jurnalist care mă intervievează

să aibă măcar minime informaţii despre mine ca persoană pe care o intervievează

3. Unui juriu la un concurs naţional de debut

să voteze literatura, nu anturajul

4. Unui agent literar

să-i aprecieze şi pe scriitori, nu doar cărţile lor

5. Unui organizator de festival literar

să nu uite de punctualitate şi de scopul artistic al acelui festival

VIII. Cum ar arăta:

1. Standul meu la un târg de carte

Un banner cu coperta cărţii, două fotolii, o măsuţă pentru cărţi, cafea şi muzică clasică.

2. Coperta cărţii mele de debut – dacă ar fi după mine (poate fi şi o fotografie ataşată)

Coperta cărţii de debut arată fix cum am vrut, fond alb, o imagine diafană bleu, numele şi titlul cărţii scrise cu negru. Numele oricărui autor care se respectă trebuie scris cu negru.

gabriel daliş – un chestionar (V-VI)

V. (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte)

Sunt un om discret, care crede în prietenie, în poezie şi în Dumnezeu. Sunt îngăduitor, deşi sceptic, n-am talent alcoolic, nici histrionic. Îmi place enorm pictura, sunt fan Debussy în aceeaşi măsură în care ascult Michael Jackson. Nu trădez, nu uit, nu mă răzbun. Sunt generos cu oamenii buni, dar zgârcit şi aprig cu ceilalţi oameni. Îmi place să dorm, să petrec ore în şir prin pub-uri şi cafenele.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)

Din câte îmi dau seama, nu mă încadrez în nicio generaţie. Sunt un atipic şi o spun fără niciun fel de pretenţie ineluctabilă.

VI. Ce-mi/ţi doresc?

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Să scriu cât mai bine şi să fiu receptat cât mai corect cu putinţă.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

Cititorule, îţi doresc să nu cumperi şi să nu citeşti cărţi proaste în nicio circumstanţă.