Archive

Archive for the ‘nr. 15 (Aida Hancer, din februarie 2010)’ Category

aida hancer – povestea cărţilor

Februarie 24, 2010 2 comentarii

Am rupt-o la fugă din realitate

motto: Acum serios, câte şanse sunt să prinzi o fată de împărat care se furişează de trei ori pe noapte în camera de scris şi nimeni nu-i dă de urmă?

Pe la 17 ani, întâmplător, mi-a venit ideea să-mi scriu cărţile, aşa că nu mi-a trebuit mult timp ca să neglijez puţin şcolile şi să mă întorc la lucrurile cu adevărat importante, adică la poezia altora- mai întâi, şi în cele din urmă la poezia mea. Aşa încât mi-am făcut bagajele (adică am adunat cam tot ce era util şi corect din jurul meu şi am aruncat nu în foc ci sub pat, fiindcă nu cred că „trebuie, tată, să rămâi între lucrurile utile”) şi am rupt-o la fugă din realitate.

Pe urmă, aşa cum se cuvine să facă orice copil dulce şi năzbâtios, cu aspiraţii de Herta Muller, am învăţat să-mi scriu numele pe o foaie, şi mai târziu să pun, alături de nume, şi poezii comandate de-un dictator imaginar, unelte ale sistemului meu personal şi imaginar şi care nici acum nu reuşesc să funcţioneze întocmai ca un sistem, da’ merge.

Voi toţi aţi jurat că volumele mele una-s, chiar dacă pe mine împrejurările m-au forţat să le fac două, şi mai ales cu nume de femei şi mai ales femei, fiindcă pentru o carte-bărbat nu primisem instrucţiuni precise de sus, şi nici n-avea sens să risc. Astfel că m-am gândit că am să pun fratele siamez în femeia mea preferată, în Amadiada. De aici a pornit totul, acest volum apărut la editura Princeps în 2008 înseamnă pentru mine mult mai mult pretenţioasele copilăreli din Eva nimănui, cartea bucureşteană. Prin simplul fapt că Amadiada e cartea mea bosumflată de suflet iar eva cartea de luptă, vă sugerez că n-aveţi decât să citiţi pe una din ele de la început la sfârşit tur retur şi tot nu veţi înţelege prea multe. Ceea ce vreau să spun este că n-am scris două cărţi, şi că barza se simte confortabil şi-ntr-un picior, oricât de subţire vi s-ar părea vouă că este.

Şi-apoi marfa o dată adusă din străinătăţuri trebuie vândută la suprapreţ. Dacă n-are fundă îi pui şi tot aşa, de m-am gândit să îmi sprijin volumul bucureştean de-un manifest prea puţin obraznic pentru vârsta mea de acum, dar pertinent pentru anii de-atunci. Ca să nu mă trădez definitiv să vă păcălesc cu ceva argintărie şi să vă fac să vă simţiti vinovaţi de neglijarea fratelui meu siamez, v-am scris aceste lucruri pentru ca eva nimănui să vă pară sinceră, curăţată de simboluri şi bătrâniciozităţi, pusă pe şotii şi pe jucat şah cu poeţii (şahiadele).

Pe urmă am pus cursa mea de şoareci la Gaudeamus, În vara lui 2008, ca să mă conving că pisica nu-i o invenţie inutilă. Deşi n-am aflat nici până acum, am reuşit să lansez cărţile, să prind prietenii şi să-i scot din cursă nevătămaţi şi încântaţi de cărţi, mai ales pentru că neobişnuiţii locului şi obişnuiţii textelor mele s-au adunat acolo. Venise până şi nepregătitul cu temele- Robert Şerban cu timişoara lui fistichiu agăţată la rever şi-a vorbit despre cărţile mele.

Oricum, ca la o nuntă de oameni bogaţi şi superstiţioşi, ziua de lansare s-a încheiat cu o ploaie, o straşnică şi prăfoasă ploaie bucureşteană, după care ne-am făcut şi mai curaţi şi ne-a apropiat şi mai mult. Dar ce să faci cu moldoveanul care, încântat de cărţile prospăt ieşite de sub tipar, se gândeşte să aplaude întocmai şi în Moldova lui! Am luat rapidul de Iaşi şi m-am dus acolo de unde niciun sudist nu se mai întoarce, anume la Iaşi, unde ninge cât ninge şi-n rest se-alintă prin Parcul Copou.

Acolo s-a lăsat iar cu scâncete pe seama Amadiadei, volumul despre care Bucureştiul nu zice nimic. Şi m-am lansat eu cât m-am lansat, tot într-o petrecere până-n examenul de bacalaureat, după care capul lui Harap Alb a fost lipit cu apă vie, apă moartă şi trei smicele de măr dulce şi-atât.

Acum serios, câte şanse sunt să prinzi o fată de împărat care se furişează de trei ori pe noapte în camera de scris şi nimeni nu-i dă de urmă?

Şi fetele (cărţile) mele nu-s încă de măritat. S-or duce după cine le place.

aida hancer – poemul prin telefon

aida hancer – un poem inedit

Lupii de casă

când toate lucrurile dorm în zăpadă

stai treaz pentru mine când

toate lucrurile mucegăiesc tu

pune plicuri de ceai de iarnă

în dulap                         printre rufe

zbiară dar să n-audă

lupii care topesc gheaţa cu boturile fierbinţi

când toate lucrurile se opresc

lasă aerul cald să se frece de pulpele tale

într-un dans

respectă ritmurile albe ale patului

de noapte

şi sângele lupilor e ca sângele din vis

alb

şi rece şi-nconjoară de trei ori orice ruină

păzită de-un foc

dar sângele lucrurilor nu se prelinge

stă încolăcit ca iedera

acum toate lucrurile dorm în zăpadă

şi tu o clipă n-ai putut să veghezi împreună cu mine

Aida Hancer citind din Ioan Es. Pop

aida hancer – un chestionar (IX-X)

IX. Cea/Cel/Cele/Cei mai

Cel mai…

Important aspect pentru mine ca autor este să.. îmi dau seama când încep să scriu prost…

Bun poem al meu este…

Fratele meu siamez (Amadiada, 2008)

.

fratele meu siamez umblă peste inima mea

cu picioare de lut

bea apă din casa lui Dumnezeu şi poartă strânse

pe gleznă

pieile duse ale lui Iov

este fratele meu bun

scos din noroi în vreme de sete

.

dar umblând pe oasele umbrei

cu spatele gol

fratele meu siamez

m-a urcat pe cruce

trăgând din sângele meu sângele lui

.

lovit sunt de fratele meu siamez

la care ţin şi care ţine la mine

şi urcat sunt pe cruce

ca tâlharul

.

sunt

cum s-ar spune

frate drept cu părinţi lui Isus

.

iar între mine şi fratele meu

se luptă carnea pe întuneric

şi ne desparte minţile

şi oasele capului

.

nu vom putea niciodată deci

fi capul

căci el stă veşnic într-o singură groapă

.

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost… să debutez

Cea mai mare emoţie am avut-o… la lansare la Bookfest, în 2008

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu… editura CR

Grele momente au fost atunci când… DCE m-a respins, în cenaclu

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… niciunul

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea… o grămadă

X. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, aş schimba… debutul şi editurile la care am debutat

N-aş mai scrie, ar fi… neliniştitor

N-aş mai putea scrie ar fi… frustrant

-mi pare rău de ceva, e că… am debutat la 19 ani

aida hancer – un chestionar (VII-VIII)

VII. Ce-aş cere / pretinde:

  1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul: să-l citească şi să-l trimită şi altora pentru obiectivitate
  2. Unui jurnalist care mă intervievează: să pună întrebări concrete şi scurte
  3. Unui juriu la un concurs naţional de debut: să citească toţi membrii juriului toate manuscrisele
  4. Unui agent literar: ?
  5. Unui organizator de festival literar: (Să mă invite la festival după ce termin sesiunea). Să aducă în ţară autori străini

VIII. Cum ar arăta:

  1. Standul meu la un târg de carte: Semnalizat din toate părţile, cu lansări non-stop şi toţi prietenii de peste mări şi ţări
  2. Coperta cărţii mele de debut – dacă ar fi după mine (poate fi şi o fotografie ataşată)-grena

aida hancer – un chestionar (III-VI)

III. O…

–  întrebare pentru scriitorul preferat

S-a întâmplat să simţiţi că s-a sfârşit talentul şi puterea de-a scrie? Şi cum aţi continuat?

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”

Să ne vindem cărţile bune în interiorul şi mai ales traduse, pe cât posibil, peste hotare.

– problemă cu care te-ai confruntat/ pe care ai observat-o de când ai „intrat” în literatură

Proasta distribuţie a volumelor de poezie. Buna distribuţie a prozei proaste.

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală?

Avem de unde alege.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”? (ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

N-are cine s-aleagă.

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru sau cum reuşeşti acest lucru?)

Evident. Păcat că-i inflaţie şi volumele-s tot mai subţiri.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…)

Premii ca premii, cititori fideli, statut literar loading…

5. Ai un model de performanţă?

Şi multe altele de ratare.

V. (Auto)portret

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)?

Dacă ne-am inventa o generaţie n-ar fi politically correct. Prin urmare, eu şi prietenii mei suntem ultimii deocamdată, cu unicul scop de-a ne izola împreună şi unii de ceilalţi pentru diversitate.

VI. ce-mi /ce-ţi

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Un premiu şi o pâine albă.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

Nu ţi-aş dori să n-ai painea albă, că premii sunt.