Arhiva

Archive for the ‘nr. 13 (Diana Geacăr, din ianuarie 2010)’ Category

diana geacăr – un chestionar (IV-VI)

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare “în regulă” în literatura română actuală? că se scrie.

2. Ce ţi se pare “în neregulă”? (ce te intrigă /nemulţumeşte / “atacă”?) promovarea prietenilor între prieteni de dragul prieteniilor; critica; premiile şi topurile.

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru) aş vrea, dar o să mai treacă mult timp până acolo, aşa că nu cred că voi apuca în viaţa asta. aş vrea să văd editurile că se „bat” pe un scriitor, aş vrea să văd cum dintr-o singură carte, câştigi bani pentru o casă în pădure, o maşină şi un an, doi de viaţă.

4. Cum “cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr de cititori, statut literar…) nu ştiu ce înseamnă performanţă în literatură, nu cred în „cel mai vândut” şi „cel mai citit”. scriitori ca Radu Petrescu îmi dau curaj. ştiu, era altă vreme, dar cred că ar fi muncit la fel de mult şi cu aceeaşi dragoste pentru literatură şi acum.
cred în scriitori cuminţi şi serioşi. cred în izolare. nu mai cred în comunicare (ca la debut, să zicem).

5. Ai un model de performanţă? am, dar performanţa în interpretarea mea: să scrii cu toată fiinţa, ca un scriitor adevărat. ca Radu Petrescu.
acum îmi place foarte tare Anne Carson, cum reuşeşte să se schimbe de la o carte la alta. din păcate nu a fost tradusă la noi. aş lega-o de scaun şi aş ruga-o să nu scoată un cuvânt, apoi m-aş învârti în jurul ei, să văd de unde scoate lucrurile frumoase care-mi opresc inima.
6.Ce ar trebui să includă un management literar performant? un om focusat pe obiect, nu? care să promoveze în primul rând literatura. să aibă studii economice şi să ştie ce-i aia valoare literară.

V. (Auto)portret

1. Un autoportret (în cuvinte): pot să folosesc cuvintele altcuiva? iată cum:

Mă privesc uneori în oglindă

Pentru ca să mai fie cineva în această casă

ce o urăsc de atîta vreme

încît nu mai pot trăi fără ea. (…)”

(„Poem de dragoste”, Mariana Marin)

şi mai vreau. un poem întreg, tradus de mine:

“Sunt lucruri mult mai rele decât să te faci de râs în public.

Sunt lucruri mult mai rele decât aceste trădări mărunte,

pe care le-ai făcut sau le-ai îndurat sau suspectat; sunt lucruri mult mai rele

decât să nu poţi adormi din cauza lor.

Este 5 dimineaţa. Toate lucrurile teribile m-au urmărit până aici,

lângă pat, unde au înţepenit şi arată rău,

din ce în ce mai rău.”

(„Lucruri”, Fleur Adcock)

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra) nu ştiu, nu vreau să mă încadrez nicăieri. aş vrea să scriu la o carte şi 15 ani, dacă aş avea tăria şi încrederea necesară.
deocamdată suport o tinereţe zbuciumată.
şi literatura tânără e la fel.

VI. Ce-mi/ce-ţi

1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? să scriu cărţi frumoase, pe care le iubeşti şi după care nu mai poţi citi nimic măcar două zile.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? să ai încredere în cărţi. Ce nu ţi-aş dori(vreodată)? să-ţi pierzi inocenţa.

Anunțuri

diana geacăr – un chestionar (II-III)

II. Topuri

1. Edituri: e discutabil, aşa că nu contează ordinea: Polirom, Cartea Românească, Vinea, Humanitas

2. Reviste literare: Pana mea (nu-s linguşitoare, serios că numai asta îmi place) – (răspuns din 20 ian. 2008)

3. Cartea de poezie: refuz iar să fac top, nu cred în „x mai bun decât y”. cu poezia nu te porţi aşa. dar,
îmi plac cărţile de poezie: „Ieudul fără ieşire” (Ioan Es. Pop),  „Arta Popescu” (Cristian Popescu), „Totul”  (Mircea Cărtărescu), „Manifestul anarhist” (Marius Ianuş), „Jucăria mortului” (Constantin Acosmei), „Ghinga” (Dan Coman), „Cântece eXcesive” (Dan Sociu), „Arta scalpării” (T. S. Khasis), „fetiţa. mixaj pe vinil” (Cristina Ispas).
îmi place mult poezia poeţilor: George Bacovia, Tudor Arghezi, Geo Dumitrescu, Geo Bogza, Virgil Mazilescu, Ileana Mălăncioiu, Mariana Marin, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu; Fleur Adcock (aş vrea tare mult să fie tradusă la noi), Alan Brownjohn, Raymond Queneau,Walt Whitman,  Anne Sexton, Sylvia Plath, Adrienne Rich, Anne Carson; şi uite că am recitit de curând Shakespeare în limba engleză, am descoperit că „Furtuna” este un poem dramatic extraordinar. cred că numai aşa se poate citi teatrul lui Shakespeare.

Carte de proză: din păcate nu am cărţi recente preferate, dar nu pot spune că le-am citit pe toate. îmi plac: Sorin Stoica; „Exuvii” (Simona Popescu), „Muzici şi faze”(Ovidiu Verdeş).
îmi plac foarte mult: „Huliganii”, Mircea Eliade (cam toată proza lui, de fapt); Max Blecher, tot; „Matei Iliescu”, Radu Petrescu (plus jurnalul); „Oameni şi umbre, glasuri, tăceri”, Alexandru George; „Ingeniosul bine temperat”, M.H.Simionescu; „Tihna”, Atilla Bartis; „Conjuraţia imbecililor”, J. K. Toole; „Grădina de ciment”, Ian McEwan; „Gog”, Giovanni Papini; „În zahăr de pepene”, Richard Brautigan; „Ai toată viaţa înainte”, Romain Gary; „Zgomotul şi furia”, „Pe patul de moarte”, W. Faulkner (de fapt, tot); romanele Virginiei Woolf şi mai ales „Eseurile”; prozele Katherinei Mansfield; Dostoievski; Cortazar; Salinger; Capote; a, şi să nu uit de Lewis Carroll, cu „Alice în Ţara minunilor” şi „Alice în Ţara oglinzilor”, dar eu v-aş recomanda o lectură în limba engleză. vai, ce puţin am scris, n-am timp, n-am timp!

III. O…

întrebare pentru scriitorul preferat: crezi în fantome? (de cei vii nu m-aş apropia, i-aş urmări de la distanţă cu foamea unui om bolnav, să nu stric frumuseţea.)

idee pentru o “viaţă literară” mai bună: banii (sunt o idee, nu?)

problemă cu(pe) care te-ai confruntat (ai observat-o) de cînd ai “intrat” în literatură: o femeie frumoasă e proastă, o femeie care scrie e o chestie neserioasă, o femeie care scrie bine e meritul nostru, al bărbaţilor, nu contează ce şi cum scrie, vreau să mă culc cu tipa asta. mi-e scârbă de toate astea.
nu-mi plac feministele şi nu intenţionez să mă transform într-una. din păcate, atitudinea descrisă mai sus chiar există. şi mai trist, dacă este permisă.
şi nu-mi mai plac oamenii care vorbesc doar ca să se afirme.
a, şi că m-am trezit cu tot felul de etichete, dar cred că ele defavorizează autorii cronicilor respective, mai degrabă.

Antologie Diana Geacăr

Din frumuseţea bărbatului căsătorit, ed. Vinea, 2009


IV. Stay still, be still / No wonder you are always lost (Blonde Redhead)

Începutul verii; un frig cumplit în camerele din cabană.

De fapt, e frig oriunde este şi el.

Pun apă la fiert şi tremur,

cu ocazia asta

o să-mi ţin un mic discurs despre Respectul – de -sine

şi Auto – control. Şi, bineînţeles,

să mă mai încălzesc. La flacăra ochiului

de aragaz.

.

„Eşti supărată pe mine?” A râs
când am alunecat şi a întins mâna.

M-a urmărit până aici.

.

A început furtuna – tunetele stârnesc

elementele: mi-e foarte frică şi-i arăt asta.

Mai ales că e un pat liber în camera mea.

.

La lumina fulgerelor, dormitoarele

– locuri ale puterii.

.

El deschide fereastra, ploaia

intră în cameră şi-n cămaşa mea de noapte

-apa este domeniul emoţiilor –

şi inspiră adânc

-aerul este elementul minţii –

cu faţa îngropată în părul meu,

şoptindu-mi numele.

„Nu se mai poate aşa.”

.

Ne-am trezit râzând

-toată noaptea mă ţinuse în braţe –

apoi s-a smuls:

„Ce facem noi aici.”

şi s-a îmbrăcat.

.

L-am urmat ca şi cum aş fi avut vreun plan,

am pus multe întrebări, pentru că

trebuia să par calmă. Abia spre seară,

vocile au tăcut. Probabil că a mai fumat,

eu am băut apă minerală.

„Mergem la culcare”, a mai spus

.

şi că va dormi în altă cameră.

În cămaşa de noapte cu lalele portocalii,

ghemuită într-un luminiş

pe mochetă,

am îngheţat:

„nu se poate nu se poate nu se poate nu se mai poate aşa.”

.

Se-ndreaptă spre uşă, atinge clanţa,

apoi se-ntoarce, îmi atinge umerii,

care se fărâmiţează la pieptul lui.
Îmi ridică rochia.

Antologie Diana Geacăr

Din bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră, ed. Vinea , 2005

Coffee break

diana du-te şi tu să iei

mâncare pentru pisică şi două pâini

cristi o să ducă diseară gunoiul

.

tata se joacă supaplex pe calculator

îi pică floricele în cap şi

explodează

.

hai nu vă mai certaţi

ce mare scofală du-te şi gata

când te întorci poate faci şi

o poezie despre cât de greu ţi-a fost

.

prin cartierul meu unde

şmecherii spun că dacă nu eşti

5 minute deştept rămâi prost

toată viaţa

de fapt

.

până la vânzătoarea din colţ care

vai ce ten mişto ai

prin asfaltul care ştie multe

.

repet drumul în gând

sar dintr-un picior în altul şotronul

cu fetiţele

iar şi iar

.

mă întâmpină mama să

nu pierd cumva restul de bani prin haine şi

.

vai diana

ce naiba doar o pisică ai şi tu

nu ştiai că-i place wiscas

.

***

cel mai tare şi mai tare mi-e frică să mor

părinţii mei să mă găsească şi

lumile lor să fie una

asemănătoare cu ce am fost eu

.

să plângă mama chircită sub plapumă şi

tata să ceară apă răguşit

.

cel mai tare şi mai tare mi-e frică să mor şi

părinţii mei să găsească un corp şi

asta să însemne un fel de sfârşit

.

coffee break (un păianjen)

un păianjen se oprise pe un raft

înţepenise acolo

să nu-l văd eu

(care beam nişte apă într-o neştiinţă)

.

eram amândoi în trecere

.

deodată

am turnat peste el

ce mai rămăsese în cana mea şi

a căzut sub jetul de la robinet

.

nu vroia deloc să alunece

pe ţeavă

dădea din cele 6 picioare cu insistenţă

(2 erau lungi şi foarte suple)

.

a fost un păianjen rezistent

.

(şi-acum să facem patul)

diana geacăr – „frumuseţea bărbatului căsătorit” (povestea cărţii)

Ianuarie 23, 2010 3 comentarii

„frumuseţea bărbatului căsătorit”, ed. Vinea, 2009

Au trecut nişte ani, teancuri de cărţi, vreo patru joburi, documente word pline de poezii, nişte vieţi. Peste mica oglindă din frunte au trecut zile întregi fără să se vadă nimic, pentru că disperarea şi-a pus ochiul acolo. Sau gura.

Totul a început, zic eu acum, cu psihoterapia unde am spus povestea aşa cum o ştiam eu, în firimituri. Disperarea, aveam să-mi dau seama curând, poate fi păcălită cu poveşti. La scurt timp, moartea s-a oprit şi am început să văd poeme în mica oglindă din frunte, care se întorsese. Erau nişte secunde uimitoare, în autobuz sau mergând pe stradă când, fără să mă gândesc la nimic, dintr-odată, mă simţeam în alt spaţiu, în alt timp, undeva unde totul avea sens, firimiturile de poveste se legau.

Aşa am început să scriu volumul, aşa am început să mint şi să-mi placă. Am învăţat să mişc mica oglindă.

De data aceasta, în acest volum, dorinţa de a dialoga e absentă (o altă minciună, de fapt, dialogul), personajul tânjeşte după recuperarea şi reconstruirea propriului discurs şi după un loc „în care nu mai vrea nimeni”.

Terminasem cu Bucureştiul, mă plimbam prin Târgovişte în fiecare zi cu o poftă disperată de simţi fizic că aparţin locului (şi multe poeme din ultimul ciclu sunt despre asta), de exemplu, când treceam pe lângă casele în paragină de pe Calea Domnească, îmi doream să mă absoarbă răcoarea şi mucegaiul, dar nici eu nu păşeam spre ei, nici ei nu îndrăzneau să se apropie. Stăteam ore întregi la Zoo şi vorbeam cu animalele sau cu Anne Carson şi Fleur Adcock, după ce ne beam cafeaua, le arătam ce scriam sau mă întindeam pe o bancă în parc (dar, de când cu şcoala, s-a terminat distracţia, Marry Poppins nu-şi permite să se întindă pe iarbă, la marginea lacului).

În primul an, la Târgovişte nu am văzut pe nimeni, nu am vorbit cu nimeni, nu am făcut nimic altceva decât să scriu. Cu totul, a durat trei ani şi mai multe variante până la a şti finalul volumului. Dacă la primul volum intenţia era să nu modific nimic, pe cel de-al doilea nu l-am dat până nu am simţit că nu mai am un singur cuvânt de schimbat sau adăugat.

diana geacăr – somnul de după masă

diana geacăr – un chestionar (I)

I. Fişa individuală

Nume: Geacăr

Prenume: Ioana Diana

Data şi locul naşterii: 9.01.1984, Târgovişte

Blog: http://obiectepierdute.blogspot.com

Cărţi publicate (titlu, an, editură, tiraj – când e cazul):

„bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră”, ed. Vinea, 2005

„frumuseţea bărbatului căsătorit”, ed. Vinea, 2009

Premii obţinute: Mihai Eminescu, 2006

Colaborări:  am avut câteva cronici de teatru şi de carte.

Cenacluri frecventate: familia Geacăr, în primul rând; USR, dar spre sfârşit (cu Mircea Martin); Euridice

Lecturi în cenacluri, cluburi: USR, Euridice, Club A, Cafeneaua erotică

Debut revuistic: prin clasa a noua, cred, într-un ziar local, cu mici poeme despre natură şi căutarea sufletului printre stele (unele stănesciene); ţin minte pt că profesorul de geografie m-a dat de gol şi mi-a spus să nu mai stau în banca mea.

Debut în cenaclu: USR, 2004, cu texte în care eu eram asemenea unui copac etc. influenţa venea din Cabala (ei, sunt nişte metafore foarte frumoase acolo, iar eu eram în perioada mistică, după o operaţie urâtă),  e un vers în Deutolog: „Tu nu vei distruge arborele…”

Debut on-line (reviste literare on-line): nu mai ştiu.

Debut sonor (înregistrări radio cu lecturi, casete audio difuzate public): la Radio România Cultural, în 2006, o lectură şi un scurt interviu cu Dana Pitrop.

Debut în volum: „bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră”, ed. Vinea, 2005