Arhiva

Archive for the ‘nr. 11 (Andrei Doboş, din octombrie 2009)’ Category

andrei doboş – photo shooting

Dobos, bdp

dobos 2 bdp

Anunțuri

andrei doboş – un interviu inedit (1-5)

Mănăştur story a apărut în 2007. Am două curiozităţi. În ce tiraj (şi câte exemplare ale tale) şi pentru ce perioadă e valabil contractul (dacă există)?

Din păcate, îţi pot satisface doar una dintre cele trei curiozităţi: am primit în jur de 30 de exemplare. Tirajul nu-l ştiu, iar contractul, deşi există şi e un contract standard (sic!) nu a fost semnat de niciuna dintre părţi.

Curios sau nu, la Premiile Eminescu de la Botoşani, volumul tău n-a ajuns nici măcar printre nominalizări (deşi apăruse la Vinea, cea mai harnică editură în a-şi negocia apariţiile la acest premiu şi, culmea, deşi însuşi Gellu Dorian, cunoscător a tot ce mişcă în poezie, semnalase într-o cronică apariţia lui). Nu ţi-ai trimis cartea aşteptîndu-te s-o facă editorul sau … din alte motive (ai uitat, n-ai avut chef sau n-ai găsit pe nicăieri regulamentul de care tot fac caz)?

Nu am trimis cartea la acel concurs pentru că nu ştiam că asta e o obligaţie care revine autorului.  Trebuie să recunosc că a fost vorba şi de o oarecare delăsare din partea mea, ar fi trebuit, probabil, să mă informez mai bine. Oricum subiectul ăsta pentru mine e închis.

Spui că nu prea ţi-a plăcut coperta. Să-nţeleg că ai văzut-o direct tipărită?

Nu, nu am văzut-o direct tipărită, am văzut-o înainte, dar n-a mai fost destul timp la dispoziţie ca să găsesc altceva.

Ce speranţe îţi făceai cu acest volum de debut? Cam la cîte cronici te aşteptai? Concret, cum credeai că se va schimba viaţa ta după apariţia cărţii?

Cronici au apărut mult mai multe decît mă aşteptam. Nu cred că, în afară de un anumit tip de euforie fără referent, mi-am făcut vreo speranţă – în afară de a cîştiga cititori, ceea ce într.un fel s-a şi întîmplat – dar viaţa mea da, s-a schimbat după apariţia cărţii, în sensul că am reuşit să iau distanţă faţă de un anumit zgomot de fond care se instalase şi pe care pînă la urmă l-am înţeles. Ceea ce nu e puţin lucru.

Ai simţit vreo schimbare în familie după ce le-ai pus cartea pe masă? Ai scritori în familie? Ce zic ai tăi despre un membru care scrie?(întreb pentru că există o părere destul de rezervată faţă de cei care scriu dar nu prea cîştigă de pe urma scrisului).

Nu, n-am scriitori în familie, dar ai mei au fost mîndri, totuşi rezervaţi, atunci cînd le-am arătat cartea. Acceptă, dar cred că o fac cu o jumătate de gură, ocupaţia asta a mea „bizară şi fără viitor”. Oricum sunt obişnuiţi încă din clasele primare, cînd am început să scriu primele povestiri SF, iar pe una dintre ele a citit-o învăţătoarea şi m-a lăudat maică-mi, care la rîndul ei m-a lăudat lui taică-meu, care la rîndul lui m-a lăudat unor prieteni de familie, doi bătrîni simpatici, familia Gordiţă, care din cîte îmi amintesc erau adventişti şi care, cînd au auzit că scriu, într-o bună zi m-au chemat la ei şi au înregistrat pe o casetă toate poeziile pe care le ştiam pe de rost. A mai fost un episod legat de scris, prin clasa a opta parcă, cînd am scris o povestire despre sinucidere şi i-am citit-o unui prieten în magazie, prieten care le-a povestit episodul îngrozit părinţilor, de unde toată lumea a dedus că vreau să mă sinucid. A fost o zi agitată pe scară ziua aceea şi, pînă la urmă, m-am ales cu „închisoare la domiciuliu” pentru cîteva zile. Dar sigur, ai dreptate cînd vorbeşti despre părere rezervată.

andrei doboş – mănăştur story (poemul prin telefon)

mănăştur story (audio)

bineînţeles de altceva nu dispunem

şi putem să facem lucrul acesta la nesfîrşit.

în majoritatea cazurilor avem amîndoi

numai de cîştigat: împreună cu ea

am tăiat într-o zi

cîteva roşii zemoase într-un castron,

era încă rouă pe iarbă

şi soarele abia începuse să lumineze.

m-am lungit pe pătură

şi-am expirat tot aerul din plămîni,

satisfăcut de mirosul trupului meu.

s-a aşezat lîngă mine,

a început să se întindă

şi să rîdă. în vis spaţiul vizibil

se cîrlionţează şi ies păduchii

ca o coloană de maşini sport,

iar pe fiecare bloc din mănăştur stă scris:

sit tibi terra levi.

.

memoria mi se pune greu în mişcare

fumez încontinuu şi cu cît mă intoxic

mai mult cu atît îmi place mai mult.

.

o altă descoperire importantă pe care am făcut-o:

roşesc pe neaşteptate şi-mi pun într-un castron

porumb şi miere. mă plimb de colo-colo

de parcă n-ar fi vorba despre mine,

pînă la urmă renunţ şi mă arunc în fotoliu,

mă uit la un meci de fotbal,

poate ca să am o digestie mai interesantă – şi am –

încep să mă simt un animal plăpînd şi fără apărare.

.

ea îmi spune că miros a hîrtie,

că nu-i o metaforă – priviţi tricotajul! –

mă gîndesc

că nu-i obligatoriu

şi stau într-o toaletă comună de cămin studenţesc

cu mîinile întinse sub robinet

lîngă ale ei şi săpunul

sare de la unul la altul

ca un peşte mic

înlăturînd pentru o clipă

atmosfera gravă care ne adoarme.

mănăştur story (audio)

„tragicul originar constă în faptul că înăuntrul unui conflict,

ambele părţi ale opoziţiei, considerate pentru sine, sunt îndreptăţite…” (Hegel)

aveai un tricou roz cu everybody loves me

şi-ţi vedeam ţîţele

.

eram în staţie aşteptam autobuzul

mă gîndeam la conflicte

la europa

la mirosul de brînză topită închegînd aerul

la cum am zburat eu cînd eram mai mic

la un meci de fotbal

şi mama nu m-a crezut

nu mă crede nici în zi de azi

.

ţi-aş fi prins tricoul între dinţi

mi s-ar fi strepezit cerul gurii

m-aş fi luptat pentru tine

m-aş fi sinucis

te-aş fi strîns de gît

pînă la orgasm

aş mai fi zburat o dată

pentru tine

andrei doboş – un chestionar (IX-X)

IX.

Cel mai…

Bun poem al meu este… Cred că pot să dau un răspuns la întrebarea asta doar conjuctural, azi unul, mîine altul şi tot aşa. Oricum nu depinde de mine.

Important aspect pentru mine ca autor este să… eludez în primul pas şi în al doilea să dau lovitura finală.

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost…  am făcut o groază de gafe, de aceea probabil nu voi avea o karmă literară foarte bună.

Cea mai mare emoţie am avut-o…  sunt un tip emotiv şi sălbatic, îmi pierd minţile foarte uşor.

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu…  ciudat e că pînă acum nu-mi făceam speranţe, am început să-mi fac abia acum, iar asta nu e tocmai bine.

Grele momente au fost atunci când… în chiar vara cînd am debutat, absolvent şi jobless vreo cîteva luni, a fost absolut sinistru.

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… pe mănăştur story, doar din premii.

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea…  nu mi-a zis nimeni aşa ceva, doar plăcut-neplăcut.

X. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, aş schimba…  nimic.

N-aş mai scrie, ar fi…  minunat

N-aş mai putea scrie ar fi… groaznic.

-mi pare rău de ceva, e că… i-am făcut o chestie groaznică unui coleg de liceu.

E să pun o întrebare suplimentară în acest chestionar şi să şi răspund, aceasta ar fi… E bună literatura la ceva? Da, dar numai în măsura în care serveşte luciditatea.

andrei doboş – un chestionar (VII-VIII)

VII. Ce-aş cere / pretinde:

  1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul… i-aş cere toate obiecţiile sincere pe care le poate face.andrei dobos 2
  2. Unui jurnalist care mă intervievează: să ştie bine pe cine şi de ce intervievează.
  3. Unui juriu la un concurs naţional de debut: n-am nicio pretenţie, cred că tot ce se poate spune în zona asta e intra-instituţional.
  4. Unui agent literar: n-am cunoscut încă unul, prin urmare nu mă pot pronunţa.
  5. Unui organizator de festival literar: cred că e o postură ingrată, oamenii ăştia ar trebui mai degrabă consolaţi în secret.

VIII. Cum ar arăta:

  1. Standul meu la un târg de carte: nici nu-mi pot imagina
  2. Coperta cărţii mele de debut – dacă ar fi după mine (poate fi şi o fotografie ataşată): aici m-ai prins, nu-mi place deloc coperta cărţii mele de debut.

andrei doboş – un chestionar (V-VI)

V. 1. Un autoportret (în cuvinte) un om care încearcă să prindă cum stă treaba.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra) Generaţia mea sînt oamenii cu care mă întîlnesc dintr-un motiv sau altul şi la care ţin.

VI. 1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? Să pot să scriu şi să am o motivaţie puternică în sensul ăsta (alta decît propriul egoism)

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)? Îţi doresc atenţie şi inteligenţă / Nu ţi-aş dori să nu ştii cînd trebuie să te-opreşti.

andrei doboş – un chestionar (IV)

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală? Nu ştiu, n-am simţit nevoia să fac liste cu în regulă, neregulă.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”? (ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”) vezi mai sus.

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru sau cum reuşeşti acest lucru) Da, păi în momentul în care ai cu adevărat ceva să le spui oamenilor, adică ceea ce scrii tu schimbă undeva, problematizează ceva, cred că atunci ei vor fi dispuşi să te plătească pentru asta. Toată lumea face asta atunci cînd îşi cumpără cărţi, dar nu numai.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…) Nu cred că e ceva sportiv la mijloc, mi se pare greşit să gîndeşti aşa.

5. Ai un model de performanţă? 

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant? Nu ştiu, nu sunt manager.