Prima pagină > Diana Iepure, nr. 36 (Diana Iepure, din august 2011), povestea cărţilor > Diana Iepure – povestea cărților (Liliuța)

Diana Iepure – povestea cărților (Liliuța)

Istoria cărţii mele de debut

Când am debutat, eram stabilită deja la Bucureşti. La un târg de carte, (defunctul Bookarest), răsfoiam cărțile de poezie la standul editurii Vinea şi discutam cu soţul meu despre ele. În discuţie a intervenit scriitorul Ion Lazu, pe atunci redactor-şef  la editura Vinea. Eu aveam un puternic accent basarabean. (Am şi acum, dar e mai estompat. Nu cred că voi putea pronuţa vreodată „duşi” sau „păpușe”). Pe Ion Lazu îl interesa totul legat de literatura din Basarabia, părinții lui, „culaci”, fiind refugiaţi în Olt din Ciobruciu, Tighina, în 1944. Când a aflat că scriu, mi-a cerut manuscrisul, i-a plăcut probabil ce a citit, altfel nu i-l arăta editorului. Nicolae Ţone l-a acceptat. În toamnă, la Gaudeamus, mi-am văzut şi eu cartea pe stand. Așadar, a fost o întâmplare. Ori poate nu doar o întâmplare. Dumnezeu ştie. Cartea a trecut oarecum neobservată, deşi îmi pusesem oareşce speranţe în ea.

Îmi amintesc multe istorii amuzante din perioada aia post-natală. De exemplu, pe la sfârşit de noiembrie 2004, m-a sunat cineva într-o dimineaţă şi s-a prezentat: „Mă numesc Marius Chivu”. În câteva secunde, mi-au trecut prin cap o grămadă de lucruri. Mă şi vedeam vedetă  într-o revistă literară de primă mână. Iluzia mi-a fost spulberată, însă, când omul mi-a zis că e de la o companie de telefoane sau de la o bancă, nu mai ţin minte. Totuşi, cele câteva clipe de pauză dintre prezentare şi monologul de după au fost suficiente pentru declanşarea motorului meu de iluzii. Crezusem atunci, biata de mine, că mă sună criticul literar Marius Chivu să-mi zică de bine de carte, să-mi ia un interviu sau ceva de genul ăsta. Atât a reuşit că concluzioneze creierul meu aflat mereu în stare de urgenţă. După, am râs mult şi le-am povestit prietenilor ce i se poate întâmpla omului când aşteaptă ca disperatul un feedback . Ei, uite că acum nu mai sunt chiar aşa de obsedată de reacţii, dar ele vin, inclusiv de la Marius Chivu (chiar dacă nu la telefon).

Coperta e realizată de prietenul Andrei Gheorghiu, după o idee a surorii mele, Victoria. Iniţial coperta arăta aşa:

http://acub.ro/work/graphic/covers/diana-iepure/

Însă lui Nicolae Ţone nu ştiu de ce nu i-a plăcut pantoful ăla şi a modificat-o.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: