Mihail Vakulovski – un chestionar (IX)

IX. Cel / Cea /Cei /Cele mai…

Cel mai…

Bun poem al meu este

Sper că nu am un „cel mai bun poem al meu”, sper să fie mai multe poeme foarte faine, eu aşa ştiu!

Important aspect pentru mine ca autor este să…

fiu eu mulţumit de existem, să fiu anshante de el, să-mi placă atît de tare încît să-l public de mai multe ori pe blog fără să-mi dau seama că l-am mai publicat!

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost

Eu nu prea fac gafe, pentru că mă doare-n pana mea dacă fac „gafe”. >:) Dacă sincer – că am venit de la Bucureşti la editura lu’ Muşina la Braşov, amăgit de chestii-trestii – asta a fost o copilărie din partea mea. Să nu credeţi nimic în ce spune Muşina, dacă ce spune nu e despre poezie!

Cea mai mare emoţie am avut-o…

Sper să fie în viitor, totuşi, n-am de unde să ştiu.

Cea mai mare emoţie n-a fost pozitivă. Am fost emoţionat cînd tata mi-a zis: „De acum încolo eu sînt liniştit, pentru că am încredere în tine!”, după ce frate-meu şi-a rupt mîna şi eu l-am dus la spitalul raional, găsind singur maşină în sat, internîndu-l la spital, vorbind cu medicii etc., deşi eram foarte mic, un copil… Apoi, cînd veneam spre acasă pentru că… murise tata, din mers, din picioare… Eram în trenul Constanţa-Braşov, via Bucureşti, am ieşit la geam, mă uitam la munţi fără să-i văd (ştiu asta fiindcă îi admirasem la dus, făcîndu-le poze), am deschis geamul şi am scos capul afară, vîntul îmi ştergea lacrimile de pe faţă, care nu se mai opreau… M-am oprit înainte să intru în grădină, m-am aşezat, era în zori, nu puteam să cred, dar ajunsesem… Apoi… în sufragerie… era foarte, foarte frumos şi a deschis ochii. Eu nu plînsesem nici înainte, nici după, dar atunci n-a contat nici o educaţie din lume, nimic (cred că acolo am încremenit, pentru că după aceea se vorbea în sat că „unu’ n-a venit, iar celălalt n-a plîns”). Ei, în acel moment a intrat o „cumătriţă” de-a lor, care tot cerşea naftalină, îmi tot zicea să-i aduc naftalină din România, încît tata o poreclea „Naftalina”. A intrat şi ce crezi c-a zis? „Mi-ai adus naftalină?”…

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu

Cînd m-au vizitat părinţii la Braşov frate-meu deja îşi publicase trilogia „Letopizdeţ”. Eram sigur că e cel mai tare tînăr scriitor, iar părinţii au fost încîntaţi de ce le-am arătat, Braşovul, Peleşul şi Pelişorul, Sinaia, Branul, munţii, cetatea Rîşnov, am urcat la un şaşlîc pe Tîmpa care cade peste apartamentul nostru… Atunci am simţit că sîntem o familie faină, asta înseamnă cel mai bun lucru posibil pentru mine! Era înainte de prăbuşirea casei Usher, inevitabilă în orice familie…

Grele momente au fost atunci când

A murit tata şi mama nu-şi mai revenea din durere. Deşi eram deja la Braşov, am stat acasă vreo patru-cinci luni ca să pot să mă întorc cît de cît liniştit. Nu vroia să meargă la noi, dar nici nu-şi revenea, a fost îngrozitor…

Cei mai...

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul

Păi, la debut am cîştigat premiul pentru cel mai bun manuscris, ceea ce a însemnat 900 de cărţi din primul tiraj de 1000 de exemplare, după care s-a tras alt tiraj. Volumul a luat şi premiul US pentru debut, ceea ce a însemnat un plic cu bani (niciodată nu ţin minte cifre, pentru mine nu prea contează aşa ceva, deşi unchiu-meu e prof de matematică). Am chefuit atunci cu vreo 20 de prieteni la barul de vizavi de cinematograful din centru, acela de la operă, parcă, doar din banii din plic, dar nu cred că mi-a mai rămas ceva pentru a doua zi… În rest – ştii cum se face, am avut cîte 20 de cărţi la volumele de poezie, la cartea cu holocaustul am avut doar 4 cărţi, iar la antologia de proză Tiuk! a negociat frate-meu şi mi-au revenit 10 cărţi din care a trebuit să trimit pe la autori 14, deci mi-am mai cumpărat ca să fac faţă… Pe locul doi vine „Portret de grup…” de la Tracus Arte, o editură pe care am avut ocazia s-o recomand mai multor scriitori şi proprietari de librării, deşi am publicat acolo de-abia de vreo lună-două…

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea

– În primul rînd pe mine, la primul volum. M-am dus la Arc cu frate-meu, mi-a zis Eugen Lungu, care era red.-şef atunci (era şi Dorin Tudoran pe-acolo în ziua aia), să iau o geantă mare, mi-a plăcut foarte tare cartea, şi frate-meu părea încîntat, iar cînd a venit la el un rus de prin Rostov, care a stat în aceeaşi cameră din aceeaşi închisoare în care a stat şi Lenin, alt Vladimir, care vindea peşte sărat prin Chişinău, şi mi-a spus că-s tare, dar că data viitoare să scot o carte mai groasă, frate-meu a zis: „Are dreptate”. Parcă şi bunicu’ era fericit de cartea mea, dar m-a dezamăgit cînd a început să mă laude, spunînd că „Mort în păpuşoi” e cea mai bună carte de poezie pe care a citit-o el… Tot tata a fost bucuros de-adevăratelea, şi la debut, dar şi atunci cînd a citit manuscrisul la „Portret de grup…”, şi de aceea i l-am dedicat lui, că i-a plăcut foarte tare.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: