Gabi Eftimie – un poem inedit

fantomatic neutrino

 

voiam să ştiu cum să supravieţuiesc în viaţa de noapte, orbecăind printre maşini, căutând reactoare,

dar eram într-un film, ca de cele mai multe ori când mă rătăceam,

o să vină maşina galbenă deghizată în taxi şi o să te ia,

când mă sperii

.

de travestitul care exultă în mijlocul mulţimii dezinteresate,

o plantă de laborator transplantată în mediu natural,

.

ca oamenii care se dereglează pe distanţe lungi, îşi pierd simţul de orientare

când intervine semnalul care bruiază,

plescăitul sau căscatul sonor de la cel care se ţine de aceeaşi bară,

.

ca nebunul din tren care bate din picioare şi mormăie, pe care-l imaginez pupând fetiţele mici pe gură, sfidător, cu spuma la gură

generator de fobie şi neputinţă

.

aș vrea să fiu ca întreprinderile bombardate, care îşi cheamă

muncitorii la lucru după război

ca o clădire filmată înainte de implozie

în jurul meu, aceiaşi oameni –filmul se derulează în continuare

până când cel de lângă mine cedează brusc

.

și preiau

răspund docil ori de câte ori se uită la mine

dau pe dinafară, mă dezumflu

răspund împăciuitor ca la un transplant

 

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: