Archive

Archive for Februarie 2011

Gabi Eftimie – un chestionar (X)

X. Dacă…

Ar fi să schimb ceva din traiectoria mea literară, aş schimba… Nu se poate vorbi despre aşa ceva, din păcate.

N-aş mai scrie, ar fi… Aş găsi probabil un substitut. Aş face îmbrăcăminte („haine” sună prea optimist), aş asculta muzică la modul addicted, aş face chestii prin casă, aş găti J

N-aş mai putea scrie ar fi… sper foarte tare să mai am ce şi să pot

-mi pare rău de ceva, e că… E o chestie intimă, normal că sunt multe de spus aici, risc să sune a văicăreală de femei.

E să pun o întrebare suplimentară în acest chestionar şi să şi răspund, aceasta ar fi…

„Ce aş lua cu mine pe o insulă pustie”

Mihail Vakulovski – un chestionar (IX)

IX. Cel / Cea /Cei /Cele mai…

Cel mai…

Bun poem al meu este

Sper că nu am un „cel mai bun poem al meu”, sper să fie mai multe poeme foarte faine, eu aşa ştiu!

Important aspect pentru mine ca autor este să…

fiu eu mulţumit de existem, să fiu anshante de el, să-mi placă atît de tare încît să-l public de mai multe ori pe blog fără să-mi dau seama că l-am mai publicat!

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost

Eu nu prea fac gafe, pentru că mă doare-n pana mea dacă fac „gafe”. >:) Dacă sincer – că am venit de la Bucureşti la editura lu’ Muşina la Braşov, amăgit de chestii-trestii – asta a fost o copilărie din partea mea. Să nu credeţi nimic în ce spune Muşina, dacă ce spune nu e despre poezie!

Cea mai mare emoţie am avut-o…

Sper să fie în viitor, totuşi, n-am de unde să ştiu.

Cea mai mare emoţie n-a fost pozitivă. Am fost emoţionat cînd tata mi-a zis: „De acum încolo eu sînt liniştit, pentru că am încredere în tine!”, după ce frate-meu şi-a rupt mîna şi eu l-am dus la spitalul raional, găsind singur maşină în sat, internîndu-l la spital, vorbind cu medicii etc., deşi eram foarte mic, un copil… Apoi, cînd veneam spre acasă pentru că… murise tata, din mers, din picioare… Eram în trenul Constanţa-Braşov, via Bucureşti, am ieşit la geam, mă uitam la munţi fără să-i văd (ştiu asta fiindcă îi admirasem la dus, făcîndu-le poze), am deschis geamul şi am scos capul afară, vîntul îmi ştergea lacrimile de pe faţă, care nu se mai opreau… M-am oprit înainte să intru în grădină, m-am aşezat, era în zori, nu puteam să cred, dar ajunsesem… Apoi… în sufragerie… era foarte, foarte frumos şi a deschis ochii. Eu nu plînsesem nici înainte, nici după, dar atunci n-a contat nici o educaţie din lume, nimic (cred că acolo am încremenit, pentru că după aceea se vorbea în sat că „unu’ n-a venit, iar celălalt n-a plîns”). Ei, în acel moment a intrat o „cumătriţă” de-a lor, care tot cerşea naftalină, îmi tot zicea să-i aduc naftalină din România, încît tata o poreclea „Naftalina”. A intrat şi ce crezi c-a zis? „Mi-ai adus naftalină?”…

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu

Cînd m-au vizitat părinţii la Braşov frate-meu deja îşi publicase trilogia „Letopizdeţ”. Eram sigur că e cel mai tare tînăr scriitor, iar părinţii au fost încîntaţi de ce le-am arătat, Braşovul, Peleşul şi Pelişorul, Sinaia, Branul, munţii, cetatea Rîşnov, am urcat la un şaşlîc pe Tîmpa care cade peste apartamentul nostru… Atunci am simţit că sîntem o familie faină, asta înseamnă cel mai bun lucru posibil pentru mine! Era înainte de prăbuşirea casei Usher, inevitabilă în orice familie…

Grele momente au fost atunci când

A murit tata şi mama nu-şi mai revenea din durere. Deşi eram deja la Braşov, am stat acasă vreo patru-cinci luni ca să pot să mă întorc cît de cît liniştit. Nu vroia să meargă la noi, dar nici nu-şi revenea, a fost îngrozitor…

Cei mai...

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul

Păi, la debut am cîştigat premiul pentru cel mai bun manuscris, ceea ce a însemnat 900 de cărţi din primul tiraj de 1000 de exemplare, după care s-a tras alt tiraj. Volumul a luat şi premiul US pentru debut, ceea ce a însemnat un plic cu bani (niciodată nu ţin minte cifre, pentru mine nu prea contează aşa ceva, deşi unchiu-meu e prof de matematică). Am chefuit atunci cu vreo 20 de prieteni la barul de vizavi de cinematograful din centru, acela de la operă, parcă, doar din banii din plic, dar nu cred că mi-a mai rămas ceva pentru a doua zi… În rest – ştii cum se face, am avut cîte 20 de cărţi la volumele de poezie, la cartea cu holocaustul am avut doar 4 cărţi, iar la antologia de proză Tiuk! a negociat frate-meu şi mi-au revenit 10 cărţi din care a trebuit să trimit pe la autori 14, deci mi-am mai cumpărat ca să fac faţă… Pe locul doi vine „Portret de grup…” de la Tracus Arte, o editură pe care am avut ocazia s-o recomand mai multor scriitori şi proprietari de librării, deşi am publicat acolo de-abia de vreo lună-două…

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea

– În primul rînd pe mine, la primul volum. M-am dus la Arc cu frate-meu, mi-a zis Eugen Lungu, care era red.-şef atunci (era şi Dorin Tudoran pe-acolo în ziua aia), să iau o geantă mare, mi-a plăcut foarte tare cartea, şi frate-meu părea încîntat, iar cînd a venit la el un rus de prin Rostov, care a stat în aceeaşi cameră din aceeaşi închisoare în care a stat şi Lenin, alt Vladimir, care vindea peşte sărat prin Chişinău, şi mi-a spus că-s tare, dar că data viitoare să scot o carte mai groasă, frate-meu a zis: „Are dreptate”. Parcă şi bunicu’ era fericit de cartea mea, dar m-a dezamăgit cînd a început să mă laude, spunînd că „Mort în păpuşoi” e cea mai bună carte de poezie pe care a citit-o el… Tot tata a fost bucuros de-adevăratelea, şi la debut, dar şi atunci cînd a citit manuscrisul la „Portret de grup…”, şi de aceea i l-am dedicat lui, că i-a plăcut foarte tare.

Gabi Eftimie – un chestionar (IX)

IX. Cel/Cea/Cele/Cei mai

Cel mai…

Bun poem al meu este… poeme care îmi amintesc de anumiţi oameni.

Important aspect pentru mine ca autor este să… Să am curiozităţi în afara literaturii/culturii, la modul serios, profesionist. Ceea ce… mă rog…

 

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost…

Multe, de fiecare dată, din lipsă de experienţă.

 

Cea mai mare emoţie am avut-o…

Când a plecat fratele meu în străinătate şi n-a avut telefon timp de 2 săptămâni.

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu… Plecatul din ţară.

Grele momente au fost atunci când… idem, bănuiesc, asta îmi ocupă mintea acum, restul nu prea mai are loc

 

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul… –

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea… o prietenă

Mihail Vakulovski – un chestionar (VIII)

VIII. Cum ar arăta:

1. Standul meu la un târg de carte

– Pe perete – poze cu familia mea prelucrate de Alexandru Pecican, desene de Perjovschi, picturi de Tara + copertele cărţilor mele şi ale lui tata & frate-meu, în rafturi – cărţile, borcane cu peşte stil V. Leac, fructe, legume, ceai, cafea, vin făcut de părinţi, campari pentru K, vodcă pentru prietenii din copilărie, lecturi, îmbulzeală, dragoste, prietenie, inteligenţă, frumuseţe! În fundal – muzică selectată de mine, rock, dar încet, să se poată auzi om cu om.

2. Coperta cărţii mele de debut

– Am avut mereu pretenţii faţă de pictorii care mi-au făcut copertele (sper că se vede!), eu sînt mulţumit de absolut toate copertele cărţilor mele de pînă acum.

Gabi Eftimie – un chestionar (VIII)

VIII. Cum ar arăta:

1. Standul meu la un târg de carte: ca un decor, ca o creaţie a unui designer tânăr şi foarte neexperimentat, care crede în creaţia lui

2. Coperta cărţii mele de debut

Cătălin F., îmi place foarte mult cum lucrează, coperţile cărţilor horror, v. John Ajvide Lindquist, Clive Barker

Mihail Vakulovski – un chestionar (VII)

VII. Ce-aş cere / pretinde:

1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul

Să-l publice, pentru că dacă i-am încredinţat manuscrisul meu înseamnă că el e alesul!

2. Unui jurnalist care mă intervievează

Nu-i cer nimic. Dacă-l interesează ceva legat de ce fac eu şi nu lucrează la o revistă pe care o resping din start – rezolvăm.

3. Unui juriu la un concurs naţional de debut

Să citească toate cărţile de debut din acel an şi să se priceapă la literatură.

4. Unui agent literar

Poftim? Ce-i aia?

5. Unui organizator de festival literar

– Să facă o selecţie de care să fie mîndru.

Gabi Eftimie – un chestionar (VII)

VII. Ce-aş cere / pretinde:

  1. Unui editor căruia îi predau manuscrisul: să-mi lase mână liberă că mă descurc
  2. Unui jurnalist care mă intervievează: să-mi pună întrebări măgulitoare
  3. Unui juriu la un concurs naţional de debut: să citească absolut toate cărțile participante, chiar dacă nu are habar despre ce e vorba, să se informeze eventual puțin, chiar dacă nu e timp
  4. Unui agent literar –
  5. Unui organizator de festival literar: să aibă invitaţi care să atragă publicul, invitați vedetă, să aibă concept, să nu lipească evenimentele aleatoriu, decorativ („mic moment muzical”, „recital actorii etc.”)