Andreea Răsuceanu – un chestionar (IX)

IX. Cel/Cea/Cei/Cele mai

Cel mai…

Bun poem al meu este…

Sincer, am câteva încercări lirice (jenante, după mine) despre care prefer să nu-mi aduc aminte. Prima proză însă am scris-o printr-a cincea, cred – mai avusesem încercări și înainte, dar pe asta mi-o amintesc ca fiind prima. Asta poate pentru că o asociez cu un sentiment de triumf. Aveam o profă de română care-i aprecia numai pe cei cu caietele de expresii frumoase puse la punct și care scriau poezie cu rimă. Odată, la o teză, aveam, printre altele, de comentat un fragment din Memento mori . Îmi amintesc perfect senzația de tristețe copleșitoare pe care o degaja poezia, pe care parcă o citeam atunci pentru prima oară. Am scris încontinuu, toată ora, la ceva ce a fost probabil primul meu eseu, fără să mă mai gândesc la cerințe sau la ce ne fusese predat. Am luat zece, mi-am citit lucrarea în fața clasei și mă păștea gazeta de perete, când am scăpat grație unui puseu de inspirație al colegei mele de bancă, soldat cu câteva poeme cu rimă, firește.

Important aspect pentru mine ca autor este să…

Să scriu și să fiu mulțumită de ceea ce scriu.

Cea mai…

Mare gafă făcută de când „activez” în literatură a fost…

Păi când am spus ce cred cu adevărat despre o carte. Autorului, firește. N-o să mai fac asta niciodată.

Cea mai mare emoţie am avut-o…

Când mi-a apărut cartea și am venit  pe jos, pe Calea Victoriei, cu zece volume în brațe. N-am să le uit niciodată mirosul.

Cele mai…

Mari speranţe mi le-am făcut cu…

Nu-mi mai fac speranțe, m-am lecuit.

Grele momente au fost atunci când…

Atunci când a trebuit să mă dezmeticesc din cea mai neagră perioadă a vieții mele și să mă apuc de scris cartea.

Cei mai…

Mulţi bani i-am câştigat pe volumul…

Întrebarea asta e pusă așa, ca să ne amuzăm cu toții copios, nu?

Fericiţi oameni pe care i-am făcut cu o carte de-a mea…

Ai să râzi, dar chiar am avut certitudinea că am făcut cu adevărat fericiți niște oameni cu cartea mea! La Târgul Alternativ de Carte, la Uniunea Scriitorilor, am avut surpriza să fiu așteptată vreme de două ore de un cuplu de tineri. Voiau să-mi lase o adresă de mail pentru a le trimite o fotografie pe care un amic al meu le-o făcuse în timp ce le dădeam un autograf. M-a emoționat foarte tare acest moment, în care mi-am dat seama cum mesajul tău poate ajunge la celălalt și ce sentiment formidabil e ăsta, că începi să contezi pentru niște oameni complet necunoscuți.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: