Augustin Cupșa – un chestionar (II)

II. Topuri (1-10)

1. Edituri : Pentru mine, importantă e Cartea Românească, are o tradiţie solidă. Toate numele mari din literatură au trecut pe acolo. Înainte să public acolo, îmi doream asta deşi ştiam că nu e o condiţie suficientă ca să ajung şi eu un nume mare. Oricum, altfel nu m-aş fi simţit prea bine când m-ar fi întrebat cineva unde am publicat cartea. Din fericire lucrurile s-au aranjat – până să mă gândesc eu ce ar trebui să fac cu manuscrisul, au organizat ei un concurs şi l-am câştigat. Cred că şi Humanitas e o editură presitigoasă, care nu face compromisuri şi care de foarte mulţi ani, împinge lucrurile într-o direcţie bună în viaţa noastră literară.

2. Reviste literare : Din păcate, nu mai am timpul de altădată ca să urmăresc revistele literare, citesc multe lucruri care nu au legătură cu literartura, de exemplu psihiatrie şi din toate domeniile înrudite în reviste, articole de pe internet şi din tratate şi consum mult timp în acest domeniu, vorbind cu oamenii – da cred că asta fac cel mai mult în ultima vreme – vorbesc cu oamenii. Ţin legătura doar cu revistele unde, ţin minte, se făcea o treabă bună pe vremuri. E vorba de Mozaicul, Ramuri, Luceafărul, Dilema Veche, Tribuna, Convorbiri Literare şi Egophobia.

3. Bloguri / site-uri literare : Pentru blog-uri nu am timp mai deloc deşi am mai mulţi prieteni care şi-au făcut site-uri personale şi uneori le mai fac vizite. De exemplu pe blogul lui Ovia Herbert.

4. Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români) : Am citit în special poezie românească şi proză străină. E foarte greu să găseşti expresia potrivită pentru o traducere lirică. Cel mai bun exemplu e cel legat de Verlaine – iar eu am fost foarte ataşat emoţional de lirica lui, nemulţumit de versiunile româneşti, m-am chinuit să-l citesc în franceză şi încă mai ştiu poezii pe de rost. Cred totuşi, că traducerea lui C. Georgescu e mai aproape de sufletul meu decât cea a lui Augustin Doinaş. Dar acesta e doar un exemplu. Mi-a plăcut mult Trackl. Tot în liceu îmi plăceau Whitman, Lorca, Montale, Blaga şi Nichita Stănescu. Nina Cassian avut un volum foarte bun – La scară de 1/1 şi Maria Banuş – În ţara fetelor. Cei de care m-am legat cel mai mult sunt Blandiana, Sorescu şi Dinescu. Mai sunt şi alţii dintre cei care au debutat înainte de 89 – Marta Petreu, M. Drăghici, Traian T. Coşovei cu „Rondul de noapte”. După revoluţie a apărut (cu nefericită întârziere) Ioan Es. Pop cu „Ieudul fără ieşire”, de atunci nu a mai coborât de pe prima treaptă. Nora Iuga mi-a schimbat, citindu-i poeziile până dimineaţa, concepţia despre scris, am fost foarte impresionat. Oricum cred că poeţii au cel mai bun volum la debut. Atunci e arderea cei mai intensă, pofta sălbatică şi nebunia din care ies scânteile. Îmi plac Ionel Ciupureanu şi Sorin Gherguţ în aproape orice volum. Iar dintre cei mai tineri – Komartin, Manasia şi Oana Cătălina Ninu, Livia Roşca Andra Rotaru, Diana Geacăr. Nu ducem lipsă de voci bune în lirica tânără aşa că viitorul sună bine, sigur am uitat câteva nume şi de care îmi voi aminti imediat după ce voi trimite textul şi îmi va părea rău.

La proză lucrurile sunt şi mai complicate, aş avea atât de mult de scris şi nu ştiu încotro s-o apuc – autori sau cărţi? Sau autori şi cărţi? Care mi-e cartea cea mai dragă? Foarte multe. E destul de complicat – Saramago e prozatorul meu preferat, i-am citit toate cărţile care au fost traduse în limba română dar nu pot să nominalizez niciuna, mi se pare egal valoric în toate. Imediat după el vine Heinrich Boll, pe care la fel, l-am citit integral. De la el însă sigur aleg „Casa vaduvelor” un roman cu tehnică cinematografică, relaţii profunde, miză şi personaje minunate, poate nu foarte actual dar excepţional în sine. „Foamea” de la Knut Hamsun, „Gog” de la Pappini, „Lumină de august” de la Faulkner, „Pământ al oamenilor” de la Saint Exubery, prozele scurte ale lui Updike, „Picătura de aur” de la Michel Tournier, „Străinul” de la Camus, „Albastru transparent, aproape infinit” de la Ryu Murakami, „Pădurea norvegiană” de la Haruki Murakami, „Maestrul şi Margareta” de la Bulgakov  – au fost toate cărţi hotărâtoare la diverse etape ale vieţii mele. Separat trebuie să vorbesc despre Platonov, Aglaja Veteranyi, Babel şi mai ales Bruno Schulz – scriitori care mi-au dat indirect încredere că sunt pe drumul ce bun şi care au rămas şi astăzi repere pentru mine. „Generalul armatei moarte” m-a impresionat în mod deosebit – o carte simplă, penetrantă cu resurse minime şi rezultate maxime. Cu totul altfel e „Toba de tinichea” – un maraton epic la viteza unui sprinteur, mă tot minunez de ea. „Zbor deasupra unui cuib de cuci” al lui Ken Kessey rămâne o carte pe care am citit-o şi recitit-o, integral şi pe fragmente, de foarte, foarte multe ori. Un loc special îl ţin pentru piesele lui Marin Sorescu şi „Trei Jobene” de la Miguel Mihura care, la fel, m-au influenţat în concepţie şi în scris.

Dintre cele româneşti, amintesc de „Maratonul învinşilor”de la G. Chifu, o carte pe care am citit-o când aveam 17 ani şi mi-a lăsat o impresie puternică, făcându-mă să visez că voi scrie şi eu într-o zi. Camil Petrescu, Rebreanu şi Preda sunt pentru mine dintre cei clasici. Am scris foarte mult şi trebuie să mă opresc aici. Toate cărţile de care am pomenit, le-am citit şi recitit în toţi aceşti ani, au stat în biblioteca de lângă pat, nu sunt doar cărţi care mi-au plăcut. Acelea sunt mult mai multe.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: