Prima pagină > Emilian Galaicu-Păun, nr. 28 (Emilian Galaicu-Păun, din septembrie 2010) > emilian galaicu-păun – fragmente dintr-un interviu inedit (II)

emilian galaicu-păun – fragmente dintr-un interviu inedit (II)

un cristian: Cum ţi-ai negociat apariţiile ca autor? Ai lăsat totul la voia celui care „risca” pe banii lui?

A fost diferit, de la caz la caz. Cum primele trei volume mi-au apărut încă în ex-URSS, maşina birocratică te făcea să te simţi – exact ca-n învăţătura lui Lenin – «un şurub şi o piuliţă» dintr-un imens mecanism : toate deciziile veneau de foarte sus, via Cenzura, cu care pur şi simplu nu se negocia. Când « redebutam » la Dacia, în 1994, cu Cel bătut…, am discutat mai mult pe texte manuscrisul cărţii – ce redactor minunat este poetul Dan Damaschin! – şi mai puţin clauzele contractului. Cât priveşte Yin Time, 1999, volumul tocmai inaugura seria Koh-I-Noor a editurii Vinea – din câte-mi dau seama, am avut mână uşoară … La scurt timp, mica antologie Gestuar, de la Axa, Botoşani, 2002, apărea şi ea fără să fi semnat nimic – i-am cedat, cu dragă inimă, drepturile de autor poetului Gellu Dorian, pentru seria La steaua – Poeţi optzecişti. Abia odată cu Yin Time (Neantologie), Litera Internaţional, 2004, am simţit – cel puţin pe hârtie (prietenii ştiu de ce!) – ce înseamnă să fii “autor de manual şcolar”: volumul s-a tras în 2.500 de exemplare, eu primind 100 ex. drepturi de autor, deşi în contract se specifica explicit că urmează să ridic 10% din vânzare (ceea ce am şi reclamat). Tot 10% din vânzări urma să primesc pentru volumul scos în Germania, Yin Time, Pop-Verlag (trad. Hellmut Seiler), dar am preferat să-mi iau un număr anumit de exemplare; ca şi în cazul Arme-lor grăitoare, Cartier, 2009 (tocmai pregătesc o a doua ediţie, revizuită, prima ajungând “la fundul sacului”). Într-un cuvânt, din ’94 încoace nu m-au interesat atât condiţiile contractului, cât calităţile omului căruia îi încredinţam cutare sau cutare manuscris.


Ce ai recomanda, ca editor, unui debutant?

La modul ideal – să nu rateze momentul debutului, ţâşnind din start înainte de vreme, dar nici să-şi amâne la nesfârşit ieşirea în lume. (Poetul din mine ar spune pe şleau: “păzeşte-ne, doamne, de ejacularea precoce şi replica întârziată!”) Cum volumul de debut este, dacă vreţi, scutul cu care tânărul cavaler intră-n turnirul poeţilor, contemporani şi clasici, mare atenţie la ce casă-l scoate, în ce serie, cine-l recomandă, fără a mai aminti de conţinutul propriu-zis. Şi încă – titlul cărţii de debut să devină, cu timpul, un titlu de nobleţe, cum este cazul cu Carte de iarnă, Ieudul fără ieşire sau Anul cârtiţei galbene

interviul urmează să apară în Observator cultural

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: