Prima pagină > Emilian Galaicu-Păun, nr. 28 (Emilian Galaicu-Păun, din septembrie 2010) > Emilian Galaicu- Păun – fragmente dintr-un interviu inedit (I)

Emilian Galaicu- Păun – fragmente dintr-un interviu inedit (I)

un cristian: De unde şi până unde Păun? A fost un pseudonim „gândit” sau o poreclă oarecare?

Trebuie să încep de mai departe – sunt botezat Emilian în cinstea bunicii mele pe linie paternă, Emilia, fiinţa cea mai luminoasă din câte am cunoscut şi care în 2009 ar fi împlinit 100 de ani (deloc întâmplător, poemul inaugural al Arme-lor grăitoare, trase către aniversarea bunicii, este mai vechiul « Carte nu ştie, ce numai iscălitura învăţase de o făce », pus însă într-o lumină nouă de motto-ul : avant là, l’êt(t)re), dacă nu se prăpădea pe 31 august  1994, exact în ziua şi la ora (!) la care semnam cu directorul editurii Dacia, dl Virgil Bulat, contractul pentru Cel bătut îl duce pe Cel nebătut. Cea de a doua fiinţă apropiată este maică-mea Eleonora, născută Păun – ţin minte cum, printr-a 8-a, era cât pe ce să semnez un text cu numele Emilian Eleonora Galaicu, de unde în URSS patronimicul era ce era (în actele sovietice, eram trecut aşa : Emilian Vasilievici Galaico). În sfârşit, când s-au legat tustrele numele – al bunicii, al tatălui şi al mamei –, m-am identificat întru totul cu acesta, Emilian Galaicu-Păun. Semnez astfel de prin 1979, chit că-n acte am rămas doar Galaicu (şi ce bătălie s-a dat, după 1990, ca să-mi recuperez acest « -u » final !). Oricum, toată lumea mă ştie de Em. G.-P.

Ca editor, ce ar însemna să te consideri mulţumit de un plan editorial? Hai s-o luăm şi altfel, retrospectiv vorbind, de ce crezi că publicarea poeţilor români a devenit un „eveniment”? Să fie doar inflaţia de poezie.ro sau şi lipsa unor structuri editoriale performante (a se citi şi legale)?

Aş vrea şi eu să aflu, dar – vorba poetului – « Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea » (citeşte : Mulţumirea). La ora aceasta am în portofoliul redacţional de la Cartier peste 50 de manuscrise bune, dintre care unele remarcabile – nu dau nume, suficient să spun că printre autori se numără atât tineri ce stau umăr la umăr cu « tripleta Coman-Komartin-Vancu », cât şi scriitori consacraţi ce i s-ar putea alătura lui Şerban Foarţă – ; cum însă lurcurile merg extrem de prost în acest an 2010 (ce tristeţe, Bookfest-ul din vară – cu sălile pe jumătate goale, şi lipsă de noutăţi !), frică mi-i că până la Gaudeamus nu vom scoate niciun autor român contemporan, din lipsă de bani. În plus, difuzorii strâmbă din nas când este vorba de cartea de poezie, oricât de « eveniment » ar fi aceasta. Din contra, cred că există câteva structuri editoriale performante pe piaţa de carte de poezie, nu şi (raioane de) librării specializate în acest sens (şi atunci poezie.ro apare drept un imens debuşeu al produselor de toată mâna). Că tot ai vorbit de « eveniment », de mai bine de un an fac – aproape lunar, sărindu-le pe cele de vară – Serile Poetice de la Librăria din Centru, printre invitaţii mei numărându-se douămiiştii Claudiu Komartin şi Dan Coman, foarte tinerii poeţi de la Clipa, dar şi octogenarul Aureliu Busuioc. Ei bine, au fost unele seri la capătul cărora s-au vândut şi 35-40 de cărţi, adevărat – cu preţ promoţional şi cu autograful poetului !

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: