emilian galaicu-păun – un chestionar (III-IV)

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat: Întrebarea este una şi aceeaşi: “Cum Dumnezeule?!” (sau: “Cum dracu?!!”, în funcţie de dispoziţie); diferă doar scriitorul preferat, mereu altul. 

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”: O idee trăsnită, chemată să protejeze “capra vecinului” de ochii invidioşi – timp de un an, toată lumea publică în reviste literare/ pe site-uri etc., fără să-şi semneze poemele; astfel, se vor remarca 10-15 scriituri puternic individualizate, restul îngroşând plutonul lui “ş.a.”. Fiindcă, în cele din urmă, ce este mai important: să-ţi vezi poezia publicată sau numele imprimat?!…   

– problemă cu care te-ai confruntat/ pe care ai observat-o de când ai „intrat” în literatură: privilegierea “desanturilor”/ “generaţiilor”/ “-ismelor” de toată mâna în faţa unor poetici personale marcante.

 

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în literatura română actuală? – Descentralizarea acesteia, “marginea” (uneori, “dând peste margine” – cum este cazul poeţilor de limbă română din Chişinău, Bălţi sau Cernăuţi) având un cuvânt – tot mai greu – de spus.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”? (ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”) – Faptul că se publică mai mult decât se scrie, se scrie mai mult decât se citeşte, şi se citeşte mai mult decât se merită.

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(dacă da, cum vezi posibil acest lucru sau cum reuşeşti acest lucru?) – Într-un fel, trăiesc din scris: adevărat, în primul rând din scrisul altora, eu fiind de ceva timp redactor-şef al editurii Cartier; totodată, am o emisiune sâptămânală la Radio Europa Liberă, “Carte la pachet”. Dacă mai pun la socoteală şi activitatea mea de traducător din franceză (şi am tradus la greu în ultimul deceniu, tot autori mari – de la Michel Pastoureau la Roland Barthes – peste 4.000 de pagini), care mi-a adus, pe lângă primele onorarii în valută, şi câteva importante premii & burse internaţionale, chiar că am tot dreptul să afirm că sunt un “scriitor profesionist”. Helas! pe ultimul loc sunt onorariile & premiile pentru cărţile mele propriu-zise, cele care mă definesc în ultimă instanţă.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură?(premii, nr. de cititori, statut literar…) – De vreo 15 ani, oriunde aş pleca – şi am ajuns până şi în Madagascar & China, iar poezia mea şi peste Atlantic, ca să nu mai zic de toată Europa Occidentală –, iau cu mine o carte, una singură, şi anume antologia lui Virgil Mazilescu, Întoarcerea lui Immanuel. Acasă, revin mereu la Areal-ul lui Şerban Foarţă, Poesii nouă de Mircea Ivănescu, Poemul care nu poate fi înţeles de Ion Mureşan, Porcec de Ioan Es Pop (lista rămâne deschisă). Premiile nu-mi spun mare lucru; cred mai degrabă într-un cititor unul şi unul, decât într-un cititor de masă; dacă nu este contestat, statutul riscă să devină monument funerar.

5. Ai un model de performanţă? – Inegalabilul orfevru Şerban Foarţă, singurul maestru la care aş fi intrat ucenic, şi care – semnând postfaţa ultimului meu volum de poeme, Arme grăitoare, Cartier, 2009 – m-a “investit cavaler” al Ordinului Truverilor.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant? – Prea multe, ca să răspund în doar câteva cuvinte. Respectul pentru valoare ar sta în capul mesei…

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: