Prima pagină > nr. 27 ( V. Leac, din septembrie 2010), V. Leac > v. leac – întâmplări (II)

v. leac – întâmplări (II)

un cristian: Poţi să-mi povesteşti ceva şi din generală?

V. Leac: imediat:

Şi eu trebuia să fiu în miercurea aia la şcoală, cînd toţi copiii urmau să primească mult aşteptata cravată. Adevărul e că toţi ni-o doream, mai ales colegele. Ele erau pur şi simplu extaziate. Mie îmi lăcrimau ochii şi-mi curgea nasu, iar gîtul  nici nu mi-l simţeam. Au cîntat trei culori cunosc pe lume ca disperatele, noi băieţii doar căscam gura ca nişte pui de vrabie. Am primit cravatele şi toţi ne ţineam cu o mînă de colţul ei şi ne plimbam prin curtea şcolii, cu capu în piept, privind materialul din mătase, împiedicîndu-ne de pietre – eram  atît de fericiţi. Eu mă retrăgeam discret într-un colţ şi-mi suflam nasu, îmi era atît de ruşine, uitasem batista acasă. La prima oră am rezistat, poate din cauza spaimei şi a emoţiei, mucii n-au curs aşa tare. Ştiţi şi voi cum sînt mucii unui elev de clasa a-lll –a. Vremea  se mai încălzise. Era primăvară. Pe la mijlocul orei de citire, mucii nu au mai putut fi opriţi. Am desprins discret cravata, m-am aplecat sub bancă şi mi-am suflat nasu. Ce bine că n-a observat nimeni. Şi nici la a treia oră nu a observat. La ora de compunere, tovarăşa Corina a ridicat puţin capu, şi cu ochii puţin măriţi a întrebat: pionier Leac, unde ţi-e cravata? Păi, să vedeţi…Unde ţi-e cravata? Ridică-te în picioare, măgarule, cînd vorbesc cu tine. Colţul cravatei era ieşit  puţin din buzunarul pantalonului. Priviţi copii! Priviţi şi voi unde îşi ţine acest măgar cravata. În pantaloni! Scoate-o şi pune-o la gît pînă nu-ţi smulg urechile alea mari. Cu două degete am tras de colţul cravatei şi în acelaşi timp mi-am tras şi mucii pe nas. Ce!? A exclamat tovarăşa Corina, şi s-a îndreptat spre mine. Ce!? Ţi-ai suflat mucii în cravată? Priviţi copii.  Şi tot cu două degete mi-a smuls cravata. Priviţi! Aşa arată sîngele eroilor? Merită el să fie pionier? Merită el să fie colegul vostru? Nu, s-a auzit în cor. Şi aşa, ţinînd cravata cu  două degete, m-a prins de mînă şi m-a tîrît prin toate clasele ţipînd: Priviţi, uitaţi-vă şi voi în ce-a transformat acest nemernic cravata. Acesta este sîngele eroilor? Nu, se auzea răspunsul în cor. Priviţi şi luaţi aminte. Acesta este sîngele eroilor? Nuuuuuu.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: