Prima pagină > Gabriel Daliș, nr. 26 (Gabriel Daliş, din august 2010) > gabriel daliş – fragmente dintr-un interviu inedit

gabriel daliş – fragmente dintr-un interviu inedit

Ai apărut, ca să spun aşa, de nicăieri. Acum un an nimeni din Bucureşti nu prea auzise de tine (îmi vorbise Virgil despre tine, dar doar îmi vorbise). Cum ţi se pare contactul cu lumea literară bucureşteană după anii de „anonimat”?

Nicăieri-ul de care vorbeşti însemna 12 ore de muncă pe zi, compania cărţilor şi a cîtorva oameni dragi cu care îmi împărţeam zilele libere. Apoi multe călătorii.

Într-adevăr, Virgil s-a ţinut de mine să public o carte, ideea unei antologii îi aparţine, urma să fie redactorul cărţii mele, ba mai mult mi-a propus să scriem împreună o carte de poeme, lucru început, dar din păcate curmat de decizia lui de a pune punct lumii lui din această lume.

Despre lumea literară bucureşteană, ce să zic, nu mă prea interesează. Îmi place să merg în fiecare miercuri la Clubul de lectură Institutul Blecher unde scriu cronica, uneori ajung şi la Poetici, în rest ies din casă doar dacă am vreo obligaţie.

Aş aduce puţin în discuţie povestea asta cu aşa-zisa antologie de la Paralela 45, probabil cea mai mare farsă editorială a anului. Ai fost solicitat să apari în „selecţionata” lui DDM?

Nu. Această carte e pe măsura anilor tenebroşi douămiişti. Dacă DDM şi-ar fi propus o culegere de poeme ale unor poeţi douămiişti, avea tot dreptul să ne pună pe masă acest proiect. Din păcate, grozăvia care i-a ieşit ca la plesneală, dezvăluie o impostURĂ pe care o persoană onestă n-ar fi comis-o nici în transă.

Mi s-a întîmplat să răsfoiesc uneori cărţi proaste care aveau, totuşi, umor. Antologia lui DDM e cu atît mai proastă cu cît nu are  fărîmă de umor, iar în serios nu ai cum să o iei.

Ca prieten foarte bun al lui Virgil, crezi că prezenţa lui în deschiderea antologiei este justificată?

La cît de exigent şi exclusivist era Virgil, nu avea ce să caute în acest proiect diletant. DDM şi-a pus poemuţele în preajma unor poeţi adevăraţi care să-l certifice pe el însuşi ca poet. Genul ăla de poză pe care o fac unii sărmani în faţa unor maşini luxoase care nu sunt ale lor şi nici nu vor fi vreodată.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: