Prima pagină > Autori români, Florin Partene, nr. 25 (Florin Partene, din august 2010) > florin partene în suplimentul Gloria Bistrița

florin partene în suplimentul Gloria Bistrița

Mă dezbrac şi mă îmbrac pentru culcare. În curînd e timpul să mă trezesc. În astfel de momente sînt în plină negaţie şi-mi întorc dureros capul să mă surprind. Pentru că din anii pe care i-am apucat şi observînd atent oamenii măcar atît am aflat: omul nu începe în creştet şi nu se termină cu tălpile sale. Mereu m-am trezit din somnul de noapte în plină noapte. De unde a venit poezia nu m-am întrebat niciodată. Ştiu doar că, într-un fel, a fost mereu cu mine, ştiu pe unde m-a purtat şi ce uşi mi-a deschis. Abia îmi amintesc uşile închise definitiv. La început a fost pămîntul, unghiile murdare şi mîinile mici dureroase. Acum, cînd sînt pe jumătate mort, îmi amintesc o vîrstă stranie despre care orice manual ne spune că e pierdută definitiv pentru memorie. Aşa o fi, nu neg, însă noaptea e făcută pentru ciudăţenii şi pentru fumat. Oricum, de ani buni mă trezeşte ceva noaptea. Ultimele nopţi, la patru douăşapte. Prefer să-mi spun că mă trezesc să fumez, mai ales că explicaţia îmi convine, iar fumatul e unul dintre puţinele lucruri care îmi fac plăcere. Asta şi fac. Iată, am deschis deja o ţigară. Viorel, Ioana, Dan, Marin şi cîteva umbre. Poezie, prietenie, pasiune, muzică, Cenaclul „Camera“ şi poezie. Inconştienţă şi veneraţie. Nu mă pricepeam la nimic din toate acestea. Răsfoiesc în minte acele zile şi, iată, un copac numai bun de urcat în el e la mine pe masa din bucătărie. Se va înţelege, sper, că nu-mi stă în fire să exagerez. Viorel Paraschivoiu, omul care purta poezia ca pe o pîine fierbinte şi o împărţea generos în dreapta şi-n stînga. La dreapta lui, Ioana Nicolaie. La stînga, eu şi Dan (acum Coman). Apoi Marin, chiar el, Marin Mălaicu-Hondrari. Ioana a plecat prima şi-n dreapta lui Viorel a rămas de atunci doar timpul. Cînd cu vorbele lui l-am cunoscut pe Marin se părea că în partea lui dreaptă s-a făcut lumină. Dar nu. Am înţeles mai tîrziu: Marin a fost ultima bucată de pîine, ultimul poem pe care ni l-a oferit nouă.

În ultimii ani, cu Viorel mai umbla doar un baston. Şi acesta însă l-a lăsat. Timpul se depune în privire, ochii se închid şi se face noapte. Patru douăşapte: ştiu că e de necrezut. Omul care a făcut pentru noi o gaură în cer nu mai e. Uneori, în astfel de nopţi, îl aud vorbind cu cineva foarte cunoscut pe limba lor. Ovalul vocii sale e tot acolo, iar mie mi se face ruşine că, în afară de doi, trei autori studiaţi la şcoală, nu ştiu nici măcar numele unui poet. De nu m-ar întreba… Acelaşi om care mi-a arătat prima dată poezia nu a lăsat în mintea mea nici măcar două versuri. Dan însă e aici, Marin e cu noi. I-a adus să mă ocrotească. Viorel Paraschivoiu, de pe vremea cînd, în centrul Năsăudului, nişte băieţi citeau cocoţaţi în copac. Poet. Încet să nu trezesc fetele. Ţigara, ţigara, ţigara. Mormîntul lui Viorel Paraschivoiu e un pătuţ de copil, iar mie îmi vine să-l învelesc cu fumul acesta. Mirele orb Ioana Dan şi Marin, nedespărţiţi, chiar şi după plecarea lui Marin. Eu, eşuat, din nou transpirat, din nou cu gura plină de pămînt. Puterea lor, firescul şi credinţa lor în poezie m-au scos de-acolo. De atunci plutesc la doi centimetri deasupra solului. Uneori, chiar ei se miră de o asemenea ispravă. Mă urc în copacul din agendă, din prima agendă pe care a deschis-o Marin cu degete tremurate şi tot cu degete tremurate ne-a citit. E şi o scăriţă acolo, pe care încerc să urc pînă la Dan, la caietele lui albe scrise cu negru. Nu ajung, mă împiedic în foile mele împrăştiate peste tot. Poezia şi foaia. Întuneric şi jarul ţigării. Nu mă întreb ce mă trezeşte noaptea. Agendele lui Marin, caietele lui Dan şi foile mele. Dacă peste toate aş aşeza luminiţa aceasta de la ţigară, cine ar sări să le stingă? Încet, să nu trezesc fetele… Patru douăşapte. Uimitor: despre mine acum. Am vrut să mă fac şofer şi tată. Acum îmi doresc mult să scriu o poezie pe care băieţii să o citească cu drag fetelor sau, şi mai bine, băieţii să o citească băieţilor… Despre mine. Transcriu direct din scrisoarea către MH-M. Nu am văzut niciodată amintirea vie, amintirea care cu adevărat te rostogoleşte îndărăt în timp, legată de vreo madlenă. Aceasta nu face decît cel mult să te zaharisească. Întotdeauna însă o astfel de amintire vine prin cuvinte şi arată ca o spumă de ras. De aceea, mi-e frică să mă bărbieresc. Există ritmuri ale cuvintelor care fac trupul mic şi trupul mare să tresară deopotrivă. Ridic acum în copac prima carte pe care am citit-o. Din nou, plăcere. Plăcere erotică de bărbat matur. Plăcerea cititului şi a scrisului nu ţi-o poţi refuza, dacă ai simţit-o măcar o singură dată. Nu-mi amintesc despre ce era acea primă carte şi nici acum, cînd o ţin iar în faţa ochilor, nu văd şi nu simt altceva decît atunci. Era o poveste, un el şi o ea, oameni maturi care se plimbau mereu după ritualurile vechi şi corecte ale plimbării. Ştiu doar că, invariabil, la un anumit număr de pagini, oboseau şi se aşezau. Dacă era soare, ea avea umbreluţă, dacă ploua, ea avea umbrelă şi nimic nu-i putea opri. Atunci, magie. El o întreba cu şoaptă gravă: nu vrei să ne tutuim? Mă înfioram. Această expresie, acest „nu vrei să ne tutuim“ era atunci suprema legătură dintre un bărbat şi-o femeie. Cît despre cititor…, el trăia evenimentul în cel mai clasic mod: „erecţie personală“. E de la sine înţeles cum devoram paginile următoare pînă cînd, într-un răgaz, ei iar se tutuiau. Vocea ascuţită a viperei… Îmi strîng jucăriile. Aşa e noaptea. Glorie! Glorie!

suplimentul poate fi descărcat de aici

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: