gabriel daliş – chestionarul lui mihail vakulovski

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

Am multe jocuri preferate, rămase din copilărie. Primul joc se referă la praştia cu scoabe. Eram profesionist la rupt ciorapii fini ai vecinelor cu scoabele pe care le perfecţionam cu patentul. Ţinteam şi cu ochii închişi fără să am vreun regret. Acum, îmi pare rău pentru ce am făcut.

Al doilea joc era „de-a bucătarul”, avîndu-l complice pe Constantin, prietenul meu din copilărie. De regulă, în fiecare vară, venea în vizită la o vecină în vîrstă nepoţica ei pofticioasă Mariana, alintată Marinica. Eu şi Constantin o abordam pe Marinica şi, după ce schimbam cîteva gume Turbo, convingînd-o pe saraca fată că are dubluri, cînd ea, nu avea nicio dublură, începeam un dialog despre inventate dulciuri, desfrîuri cu zahăr în cozonaci, clătite, ciocolată de casă, dulceţuri, prăjituri cu nucă şi stafide, mere coapte şi compot de struguri şi alte feluri de bunătăţi care, vezi Doamne, ne oboseau burţile deja ticsite. Marinica se uita la noi cu ochii ca două mari guri deschise şi înghiţea în sec, apoi tipa brusc cu lacrimi ajunse milimetrice sub bărbie: „Bunicăăăăă, vreau cozonac!” Însă bunica Marinicăi, mereu nervoasă, îi răspundea cu un gest obscen, exclamînd: „de aici îţi dau. Cum vii la mine, te apucă toate poftele. Poate eşti gravidă şi nu ştiu eu.” În final, Marinica lua o bătaie bună şi era închisă în casă.

Al treilea joc era Sperietoarea. Smulgeam un arac înalt dintr-o grădină, puneam în vîrful lui o căciulă şi mă plimbam în aşa fel încît umbra căciulii să bată pe geamurile caselor pînă vedeam că se aprinde lumina prin dormitoare.

Al patrulea joc era Tarzan. Urcam în vîrful unui copac mai firav, apoi mă lăsam în aer, cît vîrful copacului să se arcuiască pînă la pămînt. Iar eu, ca un zeu coborît din copac, aşteptam aplauzele. Vorba latinului, Vocatus atque non vocatus, Deus aderit.

Mă jucam şi de-a bandiţii, de-a doctorul, de-a mama şi de-a tata, făceam cununii şi înmormîntări…

În adolescenţă, a fost trist. Am jucat biliard, poker şi la loto. Degeaba.

Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Vorbim despre prezent, apoi ne amintim lucruri din trecut, cu detalii.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

Îmi place mult jogging-ul, îl practic din adolescenţă. La speed nu mă întrece aproape nimeni, la skanderbeg cîştig dacă pariez. Mi-ar plăcea să înot mai bine.

Din sporturile urmărite la TV, aş vrea să practic scrima pentru că pare un joc din care moartea îşi ia palme.

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

Pînă acum, nu am pus pe nimeni să facă ceva ce eu n-am făcut sau m-am ferit să fac. Fie el şi personaj.

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

Nu ştiu. Cînd vine vorba de fericire, crezi că mă gîndesc la o profesie?

O profesie hobby… cred că paznic într-un muzeu de artă. Să mă uit la tablouri pînă adorm în picioare.


Ce sentimente/stări te enervează?

Mă deranjează superstiţioşii, gălăgioşii, clovnii, duplicitarii, miloşii peste măsură, încrezuţii şi gurmanzii. Mă deranjează şi cînd tupeisul se jură că este paznicul cuminţeniei.

O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

Am salvat un cîine de la înec, dar asta nu i-a bucurat prea tare pe părinţii mei pentru că pe atunci nu ştiam să înot şi riscam să mor în apele crescute ale rîului Suceava.

Părinţii mei erau bucuroşi la fiecare sfîrşit de an şcolar că luam coroniţă şi la şedinţele unde, de regulă, eram lăudat şi dat exemplu de diriginte.

Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

Bineînţeles că aş accepta. Maneaua este un limbaj schizoid care umileşte muzica. Dar înjurătura, oare, ce este pentru vorbirea elevată? Sau bîrfa sau limbajul dublu? Zece ani, cît am stat departe de viaţa literară, nu a fost un fel de abdicare? Nu am cîntat manele în tot acest timp? Îţi spun eu că da.

Ca scriitor n-aş accepta să scriu voit prost. Între paranteze fie spus, aş fi foarte interesat să citesc o antologie cu titlul „Poeţi care nu au confirmat”, mai ales în contextul în care, din cîte am observat, aproape toate adjectivele relative şi absolute au fost deja epuizate în receptarea critică a unora.

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

L-aş primi mulţumind juriului şi apreciind public calităţile scriitorului situat pe locul al doilea.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

Acceptînd să trăiesc nu oricum.

chestionarul va fi reluat într-un număr viitor din tiuk!

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: