ioana nicolaie – „pragurile”(experiment bdp)

Nu ştiu. Uitîndu-mă în urmă totul pare important. Fiecare nefericire, fiecare om întîlnit – bun sau rău, prost, arogant sau înţelept –, fiecare traumă, trecutul pe care, deşi îl port ca pe nişte pietre de moară, nu l-aş schimba, fratele meu mai mare, Radu, care încă mai scrie, locul naşterii, familia, cărţile, drumurile. Crucial, însă, a fost să vin în Bucureşti la facultate. Să merg la Cenaclul Litere. Să citesc mult într-o anume perioadă. Să-l pot însoţi pe Mircea în străinătate – am avut acolo timp de lucru; Credinţa, Cerul din burtă, O pasăre pe sîrmă nu sînt scrise decît parţial în ţară. Să vină pe lume Gabriel: îi datorez trei dintre volumele mele. Să am prietenii pe care îi am. Şi aşa mai departe.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: