dan coman şi chestionarul lui mihail vakulovski

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

Jocul cu propriul corp. Să-l ţin cu multă îndemînare în mîini – şi cu şi mai multă îndemînare să-l tot scap dintre braţe şi să-l aud cum se loveşte de covor.

Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Primii mei prieteni sînt şi cei de-acum. Stăm mereu aplecaţi peste cafea şi vorbim cîte-n lună şi în stele, dar niciodată despre femei.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

Fotbalul, mai ales cel din liga I (ăla din Liga Campionilor e prea elitist pentru gustul meu…). Mi-ar plăcea să joc la Internaţional Curtea de Argeş.

Cînd eram mic visam să fiu Cavai. (fost portar)

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

N-aş vrea niciodată să flutur ca un steag negru la intrarea în Bistriţa.

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

Agricultura.

Ce sentimente/stări te enervează?

Cîte-un pic din fiecare ( cîte-or fi?)


O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

Părinţii mei s-au bucurat cel mai mult cînd au citi ghinga, li se pare o carte cel puţin la fel de bună ca ieudul sau cartea de iarnă.( deşi maică-mea zice, cînd se enervează pe mine, că pe alocuri catafazii e mai bună…)

Copiilor mei deja încep să le spun că vreme de doi ani am fost legitimat ca fotbalist la Caolinul Rebrişoara – apoi, pentru prima dată în istoria diviziei judeţene, am fost transferat pe cîţiva litri de ţuică la o echipă din satul vecin- Minerul Rebra ( ăştia nu mai aveau destui jucători pt că mulţi tineri plecaseră la cules de struguri undeva pe lîngă Constanţa).

Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

Aş accepta.

N-aş accepta să scriu un roman.

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

Dar asta s-a întîmplat cu aproape toate premiile pe care le-am cîştigat (gîndiţi-vă că , în acelaşi an cu debutul meu, a ieşit cartea Ruxandrei Novac- care e mult peste toate apariţiile de atunci)… şi, da , am acceptat premiile.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

Acum sînt tată. Ştiţi cum se ajunge aici, nu?

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: