Prima pagină > nr. 18 (Dan Coman, din martie 2010) > dan coman: „Ţărmure – un gest şi cîteva vorbe”

dan coman: „Ţărmure – un gest şi cîteva vorbe”

În 1997 stăteam pe terasa Diamond la cafea cu Marin şi John. Era cald, era bine, nu ştia aproape nimeni că scriem – ceea ce ne avantaja enorm, puteam să ne bucurăm în linişte de literatură şi tutun. Dar în anul acela ne-am trezit toţi trei cu o invitaţie la un festival de poezie. Era la o aruncătură de băţ, la Bistriţa, ne sunase Ţărmure să ne cheme. După cîteva ceasuri de bolborosit prin zaţ, l-a mai sunat o dată Marin să-l întrebe dacă am înţeles bine, da, da, era adevărat, aveam camere la hotel, ba chiar eram trecuţi şi pe afiş- lucru care ne-a făcut să creştem imediat cu 2-3 cm, fiecare după cît de bine putea să-şi ascundă bucuria. Ţărmure făcea asta pentru că, ne-a spus cînd l-am întîlnit la Bistriţa, avea mare încredere în noi. Nimeni, niciodată nu ne mai chemase la întîlniri cu poeţi, eram cu adevărat nedumeriţi. Dimineaţa, la hotel, cînd coboram la micul dejun, ne împingeam unul pe altul, ne certam care să intre primul, ne era foarte, foarte ruşine să stăm la aceeaşi masă cu Angela Marinescu  sau Gheorghe Iova, ce-o să vorbim? Cum o să ne descurcăm? Dacă ne întreabă ceva ce nu ştim? Pentru că eram trei sălbatici, nebuni după poezia multora dintre invitaţi, fără nici un moment în care să credem că suntem şi noi, cu adevărat , scriitori. Ţărmure avea însă încredere, ba chiar ne şi prezenta tuturor…

În zilele acelea ne-a fost greu. Ca să vedeţi: cînd am intrat prima dată în camera de hotel (un apartament, de fapt, cu două camere mari şi-un hol acoperit cu mochetă verde şi pufoasă), primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne descălţăm la uşă. Apoi, fiecare pe rînd, am început să scoatem din genţi ce aduseserăm de acasă: John-chiftele, eu- cîteva pulpe date în ou, Marin-sandviciuri cu şuncă. Le-am aşezat cu grijă în frigider, am dat sonorul încet la tv, am fumat doar în geam. Veneam din pădure, de la Sîngeorz, acolo unde literatura nu avea nimic de-a face cu oamenii de jos, din holul hotelului, care tocmai îl aplaudau pe Ţ pentru cîntecul horit de bun venit.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: