aida hancer – un poem inedit

undeva în cer se discută obsesiile noastre

şi noi stăm liniştiţi

bolnavi terminali la petrecerea de crăciun

ologii primesc invitaţia la dans a reginei

.

în linişte. nu poţi să faci un pas greşit dacă n-ai picioare

dar de la brâu în sus să urli cu mâinile

.

ca nişte samovare spunea makine

nenorocite de samovare împărţite-n oribile ceşti chinezeşti

din care sorb guri care cândva sărutatu

şi-şi lăsau sărutate picioarele

.

cu ochii apatici

ca nişte melci mângâiaţi de gene

vorbim ceaiul fâşâie

petrecerea muţilor

un fast al naturii aproape executate

în mijlocul căreia un samovar încearcă

să se ridice înspre tavan

şi fiecare parte a corpului lui delirează

şi fiecare parte a corpului lui sunt chiar ceilalţi

care stau pe coate

semn al îngenuncherii mâinilor

.

samovare vă rugăm fierbeţi-ne ceaiul

gurile-s ca floarea uscată de tei

dansul vă paşte pe dinăuntru

Dumnezeu v-agită ca pe manunchiuri

de chei

.

mâine dimineaţă vom număra din nou

ceştile şi pentru samovare

caleştile

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: