Prima pagină > 1. Supliment BdP, Diana Geacăr, editura Vinea, Experiment BdP, Inedit BDP, nr. 13 (Diana Geacăr, din ianuarie 2010), povestea cărţilor > diana geacăr – „frumuseţea bărbatului căsătorit” (povestea cărţii)

diana geacăr – „frumuseţea bărbatului căsătorit” (povestea cărţii)

„frumuseţea bărbatului căsătorit”, ed. Vinea, 2009

Au trecut nişte ani, teancuri de cărţi, vreo patru joburi, documente word pline de poezii, nişte vieţi. Peste mica oglindă din frunte au trecut zile întregi fără să se vadă nimic, pentru că disperarea şi-a pus ochiul acolo. Sau gura.

Totul a început, zic eu acum, cu psihoterapia unde am spus povestea aşa cum o ştiam eu, în firimituri. Disperarea, aveam să-mi dau seama curând, poate fi păcălită cu poveşti. La scurt timp, moartea s-a oprit şi am început să văd poeme în mica oglindă din frunte, care se întorsese. Erau nişte secunde uimitoare, în autobuz sau mergând pe stradă când, fără să mă gândesc la nimic, dintr-odată, mă simţeam în alt spaţiu, în alt timp, undeva unde totul avea sens, firimiturile de poveste se legau.

Aşa am început să scriu volumul, aşa am început să mint şi să-mi placă. Am învăţat să mişc mica oglindă.

De data aceasta, în acest volum, dorinţa de a dialoga e absentă (o altă minciună, de fapt, dialogul), personajul tânjeşte după recuperarea şi reconstruirea propriului discurs şi după un loc „în care nu mai vrea nimeni”.

Terminasem cu Bucureştiul, mă plimbam prin Târgovişte în fiecare zi cu o poftă disperată de simţi fizic că aparţin locului (şi multe poeme din ultimul ciclu sunt despre asta), de exemplu, când treceam pe lângă casele în paragină de pe Calea Domnească, îmi doream să mă absoarbă răcoarea şi mucegaiul, dar nici eu nu păşeam spre ei, nici ei nu îndrăzneau să se apropie. Stăteam ore întregi la Zoo şi vorbeam cu animalele sau cu Anne Carson şi Fleur Adcock, după ce ne beam cafeaua, le arătam ce scriam sau mă întindeam pe o bancă în parc (dar, de când cu şcoala, s-a terminat distracţia, Marry Poppins nu-şi permite să se întindă pe iarbă, la marginea lacului).

În primul an, la Târgovişte nu am văzut pe nimeni, nu am vorbit cu nimeni, nu am făcut nimic altceva decât să scriu. Cu totul, a durat trei ani şi mai multe variante până la a şti finalul volumului. Dacă la primul volum intenţia era să nu modific nimic, pe cel de-al doilea nu l-am dat până nu am simţit că nu mai am un singur cuvânt de schimbat sau adăugat.

Anunțuri
  1. sidexplozia
    Februarie 16, 2010 la 8:23 pm

    Semne de viata

  2. sidexplozia
    Februarie 16, 2010 la 9:31 pm

    De unde pot cumpara volumele tale?

  3. diana geacar
    Februarie 21, 2010 la 10:41 am

    de la libraria muzeului literaturii.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: