Prima pagină > 1. Supliment BdP, 2005, Debut, Diana Geacăr, editura Vinea, Experiment BdP, Inedit BDP, nr. 13 (Diana Geacăr, din ianuarie 2010), povestea cărţilor > diana geacăr – „bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră” (povestea cărţii)

diana geacăr – „bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră” (povestea cărţii)

„bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră”,

ed. Vinea, 2005;

premiul Mihai Eminescu pentru Opera Prima, Botoşani

Povestea e foarte simplă. Aranjasem un manuscris, destul de prost, din care am trimis pentru tabăra de la Râşca. Probabil că a. urmanov a văzut ceva acolo, m-a selectat şi, la sfârşit, m-am trezit pur şi simplu că scriu altceva. Văzusem ce şi cum se scrie acum, am plecat acasă văzând cum aş putea scrie eu. În două luni după tabără, cred, am terminat volumul şi i l-am trimis lui a. urmanov. Mi-a sugerat titlul şi să scot câteva poeme.

Cartea a apărut şi a fost cam respinsă de mulţi cititori, poeţi sau critici, uneori şi şi, dar cum să nu fie dacă eu atunci respingeam marea literatură, Marea Minciună şi vroiam să transpire hârtia ura.

Ideea era următoarea: cum ai putea spune totul, dar, în acelaşi timp, să faci poezie? Fără metafore, fără epitete, fără cuvinte frumoase. Fără minciuni. Setea pentru sinceritate, discursul liber, disperarea de a construi o relaţie cu cititorul ca şi cum ţi-ar fi coleg de cămin, să-i spui tot pe hol, printre conserve turtite drept scrumiere, printre reşouri bolborosind a ciorbe şi cartofi prăjiţi sau şuşotind pe marginea patului, pentru că altcineva are seminar dimineaţa (disperare îngroşată cu faptul că am semnat volumul „diana”), toate acestea s-au revărsat în dorinţa de a duce poezia în paralel cu realitatea, de a merge pe stradă cu o mică oglindă în frunte.

Aceste propoziţii se nasc abia acum, atunci era vorba doar de atitudine. Îmi amintesc ura şi furia pe care o aveam faţă de literatură, de cărţi, de Minciuni (născute, probabil, şi cu ajutorul facultăţii), nu vroiam să fiu un mincinos în plus. Literatura mă ţinea departe de oameni şi o uram, dar toată ziua citeam cărţi şi scriam, pentru că, deşi pline de minciuni, ştiam că sunt singurele lucruri sigure în viaţa mea.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: