andra rotaru – un chestionar (II-III)

II. Topuri

Edituri : Humanitas, Polirom, Curtea Veche, Paralela 45, Art, Leda/Corint, Unarte (pentru grafică), Brumar, Cartier, Cartea Românească

Reviste literare : Dilemateca, Dilema Veche, România literară, Observator cultural, Tribuna, Vatra, Orizont, Familia, Hyperion, Cultura

Bloguri / site-uri literare :      http://blog.andrarotaru.ro

Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români)

Autobuzul cu cocoşaţi (Nora Iuga), Lebăda cu două intrări (Nora Iuga), Anul cârtiţei galbene (Dan Coman), Turnul lui Casanova (O. Soviany), Epica magna (Nichita Stănescu), Plumb (G. Bacovia), Lebăda care închide infernul (A. Dumitraşcu), Despre viaţa şi dispariţia broaştelor mele ţestoase (C-tin Abăluţă), Din reveriile domnului R (Mihai Ursachi), Fugi postmoderne (Angela Marinescu)

Traversând Washington Square (D.R.Popa), Femeia în roşu (M. Nedelciu, A.Babeţi, M.Mihăieş), Zenobia (Gellu Naum), Orbitor (M.Cărtărescu), Vizuina luminată (M.Blecher)-căluţul acela negru înhămat la căruţă, în loc de Rolls Royce m-a dat gata!, Fecioarele despletite (H.P Bengescu), Cartea tuturor intenţiilor (M.Mălaicu-Hondrari), Accidentul (M.Sebastian), Pupa Russa (Gheorghe Crăciun), Planeta mediocrilor (Ioan Groşan)

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat :

Când îţi dai seama că vine sfârşitul literar?

– idee pentru o “viaţă” literară “mai bună” : o viaţă literară bună mi-o imaginez pe muzică la fel de bună, e vital să fii înconjurat acustic şi de altceva în afara vocii proprii, sau să o laşi să interacţioneze cu un copac de exemplu, dacă acela este singurul copac care se înclină atunci când te uiţi la el, şi foşneşte; apoi mai sunt vocile prietenilor recitându-ţi poeme, mai e sunetul unui tren care merge la nesfârşit, mai sunt sunetele mării noaptea, mai e ploaia, mai sunt parcurile de vacanţă, mai e vocea pe care ţi-o auzi diferit când eşti speriat sau obosit, mai e uimirea unor acte ratate. Cum să nu fie bună o astfel de viaţă, când aştepţi fiecare zi într-o bucurie surdă care explodează din când în când şi o auzi, sau o laşi să te menţină “very high meintenance”, intuind doar că te duce într-o zonă de unde va veni şi scrisul.

– problemă cu (pe) care s-a confruntat (ai observat-o) de când a(i) “intrat” în literatură : am crezut că dacă dispar câţiva ani din viaţa mondenă literară o să îmi dispară şi conturul. Că nu voi mai fi deloc, şi că dispărută, voi putea asimila de departe tot ceea ce sunt de fapt oamenii în carne şi oase. Şi am trăit într-o euforie cerebrală, cu mii de prieteni şi călători – care au dispărut/reapărut când am revenit printre oameni. E interesant dar şi greu să îţi laşi sălbăticia la o parte, după o astfel de perioadă. Ce e frumos e că din cei care te-au înconjurat la început, au rămas doar câteva persoane care intuieşti că îţi vor fi alături şi peste 50 de ani. Sau că vei putea renunţa la tine, odată cu renunţarea la ele. Cam asta e.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: