andrei doboş – chestionarul lui M. Vakulovski

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

Am trecut prin toate jocurile prin care poate trece un copil crescut la bloc în anii 90 – ca o menţiune specială, amintesc pac-pac-ul pe şantiere abandonate (labirint, aşa-i ziceam) – dar, din adolescenţă şi pînă acum a rămas doar şahul.

Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Sigur că despre trecut. E un fel de tatonare, un mic ritual care încearcă să facă trecerea în prezent. De cele mai multe ori nu există un prezent, aşa că se întîmplă fix ca-n Seinfeld: relaţiile cu alţi bărbaţi le ai pentru totdeauna, nu poţi pur şi simplu să-i dai unui alt bărbat papucii.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

Înotul. În ultima vreme m-am şi apucat serios să-l practic. Majoritatea viselor mele se petrec în waterworld.

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

Există un punct de intensitate, care la un moment dat explodează, împrăştiind trasee posibile în cîmpul memoriei. Cînd mintea se linişteşte, vezi clar: timeline-ul tău personal, un şir cauzal, şi urma vagă a celorlalte mii de posibile. Un personaj cam asta ar trebui să facă, să intre într-o cauzalitate puţin diferită de a ta; deci, ca să revin, precis, la întrebare: i-aş distorsiona personajului timpul.

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

Apicultura cred că m-ar ferici.

Ce sentimente/stări te enervează?

Devin foarte repede paranoic, deprimat, abrupt, radical etc. Recent am citit Gomora lui Roberto Saviano şi m-am paranoizat teribil. E acolo un fel de înţelegere a lumii actuale care m-a bulversat. Nu e – cum ar zice un prieten, biciclist şi poet exotic – simplă teorie a conspiraţiei venită la pachet cu berea.

O faptă cu care te-ai lăuda în faţă copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

Trăim vremuri plicticoase. Nici închisori, lagăre sau războaie din care să scapi cu viaţă şi să le povesteşti copiilor şi nepoţilor. Probabil va trebui să inventez ceva.

Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

Nu ştiu cum e să cînţi rock sau jazz, dar aşa, la o primă proiecţie, cred că aş accepta bucuros să cînt manele, de dragul posturii, dacă nu de altceva.

Ca scriitor, cu cît devin mai lucid, cu atît accept mai puţine lucruri. O să ajung probabil, cu cît voi înainta în vîrstă, un fel de soup nazi al scrisului.

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

E o întrebare foarte înşelătoare, la care nu prea ştiu ce să răspund. În mod normal n-aş face absolut nimic, dar asta depinde în mare măsură de contextul exact al situaţiei.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

E complicat.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: