dumitru bădiţa – un poem inedit

gâtul ca o panglică elastică

o barcă o lansetă şi eu:

limita vagă a antroposferei

în măruntaiele ecosistemului

nu-mi pasă dacă muşcă

de altfel cred că am uitat să ataşez momeala

şi nu sunt sigur dacă la capătul firului

am legat vreun cârlig

de câteva zile observ fascinat

cum broaştele îşi aruncă limba

să vâneze insecte

când mă plictisesc mă retrag pe malul bălţii

şi cad în reverie:

îmi proiectez propriul meu cap

îmi desfăşor gâtul în sus

ca o panglică elastică

punctul maxim:

o fereastră a unuia dintre etajele superioare

ale unui bloc de pe broadway

scopul: să ţip „sărut mâna”

la o artistă

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: