dumitru bădiţa – un poem inedit

2009 08 badita 008stau lângă punctul acela

ceva era în neregulă cu mine

şi m-am învârtit prin cameră toată seara

până m-am luminat:

mi-am pierdut emoţiile bune

mi le-a înghiţit frica

aş vrea să-i întreb dacă au găsit cumva

pe saturn urme al minţii mele

de fapt, îmi ratez toate introspecţiile

ajung lângă un punct

dincolo de care nu mai pot trece

şi stau lângă punctul acela

şi mă simt de tot transparent

în faţa oricărui mort m-a cunoscut

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: