Radu Vancu – un chestionar

I. Fişa individuală

radu vancu, foto un cristian 2008Nume: Vancu

Prenume: Radu

Pseudonim(e) literar(e):

Data şi locul naşterii: 13 iulie 1978, Sibiu

Blog/ site personal: Sebastian în vis

Cărţi publicate (titlu, an, editura, tiraj – când e cazul): Epistole pentru Camelia, Imago, Sibiu, 2002; Biographia litteraria, Vinea, Bucureşti, 2006; Mircea Ivănescu. Poezia discreţiei absolute (eseu), Vinea, Bucureşti, 2007, Monstrul fericit, Cartier, 2009.

Premii obţinute: Pentru poezie, nici unul pe măsura vanităţii mele.

Colaborări: Transilvania, Euphorion, Vatra, Tribuna, Dilema veche, Ex Ponto, Timpul, Cuvântul, Steaua, Caiete critice, Contemporanul

Cenacluri frecventate: Prefer să înţeleg prin „cenaclu” întâlnirile aproape zilnice cu Mircea Ivănescu dintre 1997 şi 2004-2005. Dacă cenaclu înseamnă învăţarea în comun, seară de seară şi zi de zi, a literaturii, atunci cam asta am făcut alături de Mircea Ivănescu în anii ăia. Sigur, au mai fost şi alte cenacluri, la Literele din Sibiu, la filiala USR din Sibiu, citirea la Euridice etc. – toate imitaţii (deseori palide) ale modului exemplar în care ştie M.I. să „cenaculeze” literatura.

Lecturi în cenacluri, cluburi…: Despre cenacluri am zis mai sus. Au fost şi lecturi în cluburi, mai ales în Sibiu, radu vancu 2destul de haioase – precum cea din 2005 (sau 6?) din Imperium Pub, care s-a lăsat cu supărări între poeţi.

Debut în revistă: Chestia e că mi-au apărut absolut simultan, în octombrie 2000, două pagini de poezie: una în Transilvania, alta în Timpul, girată de Doris Mironescu, pe care-l cunoşteam, şi de O. Nimigean, pe care urma să-l cunosc peste trei-patru ani. Aşa că nu ştiu care e locul real al debutului meu. Plus faptul că, tot în 2000, dar prin aprilie sau mai, mi-a publicat Constanţa Buzea un poem în România literară, la Poşta redacţiei, cu elogii & firitiseli. Dar nu ştiu dacă ăsta poate fi considerat debut. Prin urmare, e sigur că am publicat prima dată poezii într-o revistă în anul 2000, dar nu ştiu exact în care anume am debutat.

Debut în cenaclu: În cenaclul Ivănescu – în 1997, vara. În cenaclul „Vladimir Munteanu” al USR Sibiu – în 1997, toamna.

Debut on-line (reviste literare on-line): Ăăă… Cred că în Respiro, probabil în 2005. Da, acum, dacă verific, văd că aşa e: am poezii în numărul 18 pe 2005.

Debut sonor (înregistrări Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): Am citit la Radio în Cluj, în 2006 sau în 2007.

Debut în volum: Epistole pentru Camelia, la editura Imago din Sibiu, în 2002. Au mai fost şi nişte antologii făcute împreună cu Mircea Ivănescu pentru Festivalul Internaţional de Teatru din Sibiu, dar alea nu se pun.

II. Topuri(1-10)

1.Edituri: După cum era şi normal, editurile au început să se specializeze pe domenii particulare de interes, şi prin urmare e impropriu să încropeşti un top la comun. Au mai rămas doar două edituri generaliste, ca să le zic aşa, Polirom şi Humanitas, concurând umăr la umăr – cea dintâi cu o jumătate de pas avans. La poezie, vizibilitatea cea mai bună e dată de Cartea Românească, dar palmares mai bun are Vinea – însă vine tare din urmă Brumarul lui Robert Şerban, şi nu sunt deloc de neglijat nici ediţiile de la Cartier. La proză, dacă e vorba de traduceri, Poliromul are o întâietate de necontestat; dacă e vorba de proza autorilor români (tineri, în special), tot Poliromul domină, secondat mai degrabă firav de Humanitas.

Radu Vancu si Constantin Acosmei, foto Bogdan Cretu, 2008

2. Reviste literare: Nu prea pot alege o revistă citibilă cu delectare cap-coadă. Aşa că, pe bucăţele, îmi plac: Vatra, pentru textele lui Cistelecan, Sălcudeanu şi Cordoş, dar şi pentru prozele lui Alexandru Vlad; Tribuna, pentru eventualitatea rarissimă că scrie Manasia şi pentru Alexandru Vlad, Mihai Dragolea şi Radu Ţuculescu; Suplimentul de cultură, pentru cronicile lui Doris Mironescu şi prozopoemele lui Emil Brumaru; Pana mea, pentru cele ale lui Bogdan Creţu şi pentru textele de/despre/cu tineri scriitori; Convorbiri literare, pentru Antonio Patraş; România literară, pentru cronicile lui Ciotloş & Grigurcu, dar nu mai puţin pentru inocent-rostogăneştile inepţii ale lui Alex. Ştefănescu; Observator cultural, pentru cronicile cernatiene de ambe sexe.

3. Cartea de poezie / Cartea de proza (autori români): Aici e greu să aleg câte zece titluri. Ba chiar imposibil, dacă e vorba de autori români din toate timpurile. Aşa că o să îmi iau libertatea să subînţeleg că e vorba despre autori contemporani. Un top personal al cărţilor de poezie din ultimele câteva zeci de ani am făcut acum ceva vreme în Pana mea. Aşa că o să mă mulţumesc cu înşirarea câtorva nume de poeţi debutaţi după 1989 pe care-i recitesc cu precădere: Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, O. Nimigean. Pe poeţii congeneri nu-i amintesc, deşi îi citesc cu osârdie şi cu invidie, pentru că nu mi se pare corect să fiu şi jucător, şi arbitru. La proză, tot postdecembrist vorbind, recitibili sunt Radu Aldulescu, Simona Popescu (deşi nu ştiu sigur ce sunt Exuviile: proză sau poezie), Bogdan Popescu, Filip Florian, Răzvan Rădulescu, Florin Lăzărescu.

III. O…

Radu Vancu, foto Rares Moldovan, 2008– întrebare pentru scriitorul preferat: Mi-ar plăcea să pot să-l întreb salingerian: Mergem la o bere ?, ştiind totodată bine că bulimia mea alcoolică va face ca berea să dureze toată noaptea. În afară de asta, aş mai avea şi întrebări particularizate pentru fiecare dintre preferaţi. Pe Eminescu, de exemplu, l-aş întreba: De ce naiba ţi-ai mâncat timpul şi nervii cu gazetăria ? (Bine, cred că s-ar şifona; mi-ar răspunde, poate, cu o parafrază la Teofrast – omul, cu cât e mai bun, cu atât mai tare se irită la vederea celor răi. Şi, atunci, l-aş tachina întrebându-l dacă se crede un om bun – dar întrebarea asta, de fapt, îi aparţine lui Iustin Panţa, şi oricum n-am dreptul decât la o întrebare, deci să revin). Pe Berryman l-aş întreba de ce, tânăr fiind, nu s-a dus la cele trei întâlniri fixate de ultracelebrul Eliot – poate dăuna unui tânăr poet vecinătatea cu un consacrat ? Pe Ivănescu l-aş întreba, dimpotrivă, de ce a admis un tânăr poet în preajmă şapte ani de zile (cifră cam diogeniu laerţiană…) – ce anume credea că putea să-l înveţe şi, în general, ce e de învăţat din poezie ? Şi tot aşa. Dacă vă aşteptaţi să pun întrebări înţelepte, atunci nu v-aţi găsit omul.

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”: Nu mă interesează în aşa grad viaţa literară încât să-i doresc mai binele şi să mă frământ să găsesc o soluţie pentru asta. Atunci când doi oameni de treabă vorbesc la o bere, viaţa e bună – similar, când doi scriitori vorbesc la o bere despre ale lor cred că putem vorbi de viaţă literară bună. Restul sunt funcţii, instituţii, sinecure. Chestii care nu contează.

– problemă cu (pe) care s-a confruntat(a observat-o) de când a „intrat” în literatură: Hm, dacă aş putea fi aşa de sigur că am intrat în literatură…

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală? E bine: sunt poeţi, prozatori şi critici literari în care am mare încredere, care au în jur de treizeci de ani şi au două-trei-patru cărţi publicate (deci dau semne că ar fi de cursă lungă). Edituri şi reviste sunt destule, premiile se dau cam pe bune, colaborările încep să se plătească – deci, ca să-l parafrazez pe cavalerul Ulrich von Hutten, ştiinţele sunt înfloritoare, spiritele se mişcă, e o plăcere să trăieşti.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”) În neregulă mi se pare atitudinea văicăreaţă de genul “ah, ce rea e lumea, sărmanul scriitor nu poate răzbi de atâta adversitate…”. Cine alege să-şi deteste activ contemporanii iubeşte prea pasiv literatura.

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(dacă da, cum vezi posibil acest lucru) Emfatic vorbind, dar totuşi adevărat, scriitorul oricum trăieşte din şi în scrisul lui. Cât despre partea financiară – cine n-ar vrea să trăiască din scris ? Însă nu văd cum e posibil lucrul ăsta. Mă rog, dacă eşti un critic literar suficient de cinic şi, de asemenea, suficient de mediocru ca să poţi aşeza funcţiile deasupra propriului scris, cam ca Eugen Simion, poţi trăi bine mersi – dar, tehnic vorbind, nu trăieşti din scris. Se prea poate ca un scriitor exemplar precum Mircea Cărtărescu să trăiască din scris (deşi nu cred că veniturile lui sunt exclusiv din drepturi de autor etc.), însă nu cred că a fost vorba de o strategie de marketare a propriei opere, ci de noroc: s-a întâmplat să fie scriitorul potrivit pentru editura potrivită. Dacă eşti un diogenian şi poţi trăi din mai nimic, dacă ai forţa asta, poţi face ca Nimigean sau ca Aldulescu – trăieşti exclusiv din şi pentru scris, conştient însă că cea mai acătării locuinţă socială disponibilă pentru tine rămâne întotdeauna butoiul. Pe de altă parte, slujba nu dăunează scrisului – altfel, bibliotecile ar fi goale. Scriitorul bun scrie oricum. Scriitorul slab caută scuze să nu scrie.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…) Venedikt Erofeev n-a luat premii, nu avea cititori şi nici statut literar. Suta de pagini numită Moscova-Petuşki îl face însă un mare scriitor. Cum să cuantific asta ? Ştiu doar că un scriitor trebuie să se simtă rău dacă nu scrie şi să facă doi-trei oameni inteligenţi să se simtă bine citindu-l. Cam asta-i performanţa pe care trebuie s-o ceri literaturii: să-ţi facă bine şi ţie, şi celui care te citeşte. Pentru celelalte, să lăsăm criticii literari să-şi câştige şi ei pâinea.

5. Ai un model de performanţă? Poezia lui Eminescu 🙂

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant? Bani. Şi pentru scriitori, nu numai pentru criticii literari. Lecturi publice plătite bine. Nu-i nevoie de mai puţin, dar nici de mai mult.

radu vancu, foto bogdan cretu, 2008

V. 1. Un autoportret (în cuvinte): Fetiţa de patru ani a criticului Dragoş Varga, intrând într-o sală de curs, vede portretul lui Creangă pe un perete şi exclamă: “Tati, uite-l pe Radu!”. Cam ăsta mi-ar plăcea să fie, ekphrastic vorbind, portretul meu. Chiar dacă, fizic, nu e tocmai măgulitor. Însă şi eu tot un fel de amintiri din copilărie am scris cândva, şi cred că toată viaţa cam asta o să fac: o să scriu din amintiri, dând astfel dreptate profesoarei de română din gimnaziu care obişnuia să mă depuncteze pentru că nu reproduceam inteligentele ei exegeze, ci scriam “din amintiri”. Bine, atunci încasam şi palme pentru asta, acum sper că, totuşi, critica literară o să profeseze o pedagogie mai blândă.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra): Generaţia e greu de prins într-un portret. Nici un manifest nu a captat adeziune unanimă. Nici o modalitate poetică nu a polarizat majoritatea în jurul ei. Aş îndrăzni, totuşi, să spun că mai vizibile sunt patru şcoli poetice: cea neoexpresionistă sadea, cu Claudiu Komartin şi Dan Coman pe post de gonfalonieri; cea a anarhiştilor de toate nuanţele, descinsă parcă direct din Civil Disobedience a lui Thoreau, în care papii fracturismului, Marius Ianuş & Dumitru Crudu, stau alături de minunaţi adepţi punk, precum Ruxandra Novac, sau grunge, precum Ştefan Manasia; cea a calofililor, unde aş prenumăra pe esteţii de la Bistriţa, Florin Partene şi Marin Mălaicu-Hondrari, şi pe Cosmin Perţa; în fine, cea biografistă, în care T.S. Khasis şi V. Leac acoperă registrul hard, iar Teodor Dună pe cel soft, şi din care Dan Sociu tocmai şi-a dat demisia. Critici literari în care am încredere mi-au spus că sunt biografist. Deci, cam pe acolo m-aş încadra şi eu, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă.

VI. 1.Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? Aş vrea ca scrisul să mă facă un om bun.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)? Aş vrea ca cititul să te facă un om bun. Nu-ţi doresc ca, citind poemele cuiva, să simţi şi chinurile facerii lor. Şi, mai ales, îmi doresc să se adverească propoziţia lui Dostoievski: frumuseţea va mântui lumea. Pentru cititori şi pentru scriitori, deopotrivă.

chestionar publicat în Observator cultural, nr 442, septembrie 2008

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: