Prima pagină > Inedit BDP, nr. 08 (Teodor Dună, din iulie 2009), poeme de Teodor Dună, Teodor Dună > Teodor Dună – un poem inedit (traducere în limba engleză – deliria)

Teodor Dună – un poem inedit (traducere în limba engleză – deliria)

acum, când zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii,

cu trupul învelit în cianuri, tot mai viu

îmi sunt. până la piele de viu îmi sunt.

văd limpede, văd oricum: dimineaţa începe să umble sătulă, oloagă.

lumina ei atârnă de trup, îl arată –

.

şi nu e îndeajuns.

teo duna foto 1

ca o mie de vietăţi scăpate, carnea se rostogoleşte din mine,

tot mai multă, mai grea, mai înăbuşitoare.

sub tălpi, în mormane se aşază.

o vezi – şi nu e îndeajuns.

.

şi tot mai mult, zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii.

atârn de mine, cu marginile vârâte una în alta. doar câteva

au mai rămas. şi abia atunci simt cât granit

emană acest soare de aur şi cât granit în mine.

tot plin mă simt. deşi doar o adunătură de margini,

tot viu îmi sunt, până la piele de viu îmi sunt –

.

şi nu e îndeajuns.

.

văd limpede, văd oricum: dimineaţa umblă sătulă, oloagă.

lumina ei atârnă de trup, îl răstoarnă.

şi cât granit emană acest soare de aur

şi cât granit peste tot.

.

şi când zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii

şi pe de-a-ntregul îl acoperă, la rămăşiţele mele merg.

mă înfrupt, mă înfrupt, nu mă satur –

.

şi nu e îndeajuns.

IMG_6854

now, when the rustle of grass outdoes the rustle of meat,

my body wrapped in cyanides, ever more alive

i am to myself. to the quick and the skin i  am alive to myself.

i  see clearly, i  see anyway: the morning starts walking, fed up, lamed.

her light hangs from my body, shows it –

.

and it is not enough.

.

like a thousand animals at large my flesh rolls out of me,

ever more, ever heavier, ever stuffier,

under my soles it grounds in heaps.

you see it – and it is not enough.

.

and ever more, the rustle of grass outdoes the rustle of meat.

i’m hanging to myself, my edges stucked in each other. only a few

have endured. and only then i  feel how much granite

this golden sun radiates, and how much granite in me.

i  still feel replete. though i  am but a bundle of edges,

and still alive, to the quick and the skin i  am alive to myself –

.

and it is not enough.

.

i  see clearly, i  see anyway: the morning walks, fed up, lamed.

her light hangs from my body, overturns it.

and how much granite this golden sun radiates

and how much granite everywhere.

.

and when the rustle of grass outdoes the rustle of meat

and covers it entirely, i  go to my remains.

i  feast, i  feast, i  do not cloy –

.

and it is not enough.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: