Prima pagină > Mihail Gălăţanu, nr. 05 (Mihail Gălăţanu, din martie 2009) > Mihail Gălăţanu – un interviu inedit (V)

Mihail Gălăţanu – un interviu inedit (V)

Aţi făcut distribuţia „Manualului de literatură” împreună cu Daniel Bănulescu…

El a venit la mine şi mi-a spus: hai să facem împreună MANUALUL DE LITERATURĂ.

Pe cine luăm? În afară de noi doi, am zis eu, că asta se subînţelegea. Pe cine? Pe Pop? Ok, ambii am zis da, fără rezerve. Şi Pop a fost înăuntru. Apoi, pe cine? – am zis eu. Popescu, a zis Daniel. Am zis că nu, n-ar fi drept, Popescu a murit, rămâne cu textele sale în urmă – şi nu e cinstit. Până la urmă, am fost de acord căci Popescu e Popescu.

Ce aşteptări aţi avut de această carte?

galatanu-foto-un-cristianA vrut să fie DECLARAŢIA GENERAŢIEI 90. Nimic altceva decât 90 înăuntru: asta a fost decizia. Şi „only the best”. Mulţi spuneau, cu tembelism şi incultură, că nu există 90.

BA EXISTĂ, am spus noi. IATĂ, dacă vreţi să faceţi abstracţie de asta, e treaba voastră. 90 EXISTĂ!!! „Manualul” era un manifest literar IMPLICIT, prin texte. Acestea au fost aşteptările mele, nu ştiu care au fost ale lui Daniel sau, mă rog, le pot, doar, aproxima.

Oricum NUMAI răuvoitorii pot spune că nu există 90 (am auzit mult timp această retorică). De ce nu mergeţi la revista NOUĂZECI, de ce nu mergeţi la LUCEAFĂRUL?

Vorbim de 4 reviste (Ziarul de duminică a fost un construct nouăzecist, ca şi Playboy-ul, care e tot o creaţie nouăzecistă), cartea cea mai mică e un manifest editorial, un cenaclu (Universitas), o editură (Vinea), de 10 autori de prima linie şi mulţi alţii de plan secund. E mai mult decât evident că nouăzeci-ul există în istorie.

Da, sigur, aşa e. Pe urmă, COCO şi ORIENTARI au fost reviste aproape exclusiv nouăzeciste. Dan-Silviu (Boerescu) are un dicţionar de scriitori, a numărat 600 de debuturi în perioada respectivă 1986-1999.

Ca să nu mai spun că Boerescu e printre primii lobby-işti literari, un fel de agent literar.

În plus, 90 nu a avut niciodată nimic împotriva generaţiei 2000. Chiar i-am ajutat să scoată capul. L-am luat pe Ianuş la Playboy, ne cunoşteam din 1996, eram prieteni foarte buni sau, mă rog, măcar buni, pe vremea aia. Petreceam, în redactie, cel puţin 8h. Generaţiile trebuie să se iubească între ele chiar dacă, uneori, se neagă, aşa, cocoşeşte.

Dar, uite, moare un poet ca Petre Stoica.

Ce mai contează ce generaţie e?

Orgolii stupide. Acum, nici noi nu mai suntem nouăzeci. Suntem Daniel Bănulescu, Ioan Es Pop, Cristian Popescu, Mihail Gălăţanu etc.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: