Prima pagină > Mihail Gălăţanu, nr. 05 (Mihail Gălăţanu, din martie 2009) > Mihail Gălăţanu – un interviu inedit (IV)

Mihail Gălăţanu – un interviu inedit (IV)

Când v-aţi decis să deveniţi scriitor? Şi când aţi conştientizat acest lucru?

De fapt, nu m-am „decis” niciodată. Eu o văd religios, ca pe o vocaţie. Să fiu artist e năzuinţa, vocaţia, credinta nu meseria mea deşi, recunosc. E şi o meserie e o vocaţie mesianică, eu aşa o văd un martiriu hristic, dar prin Logos, prin cuvânt, o mărturisire,

iar eu sunt Martorul. Dacă mă întrebi când am conştientizat că sunt scriitor atunci da, foarte devreme: 15 ani, cel târziu 17.

Există un model în familie sau în copilărie? La şcoală sau în viaţa personală s-a întâmplat ceva care v-a dus spre literatură?

Da, sigur, e un model. Cred în modele cu tărie. Cel mai puternic e al MAESTRULUI meu. Îl numesc, fiindcă aşa vrea el, ÎNDRUMĂTORUL PE CALE. Au fost mai mulţi îndrumători şi profesori care m-au dus înspre literatură. La 8 spre 9 ani câştigam premiul naţional pentru monolog literar la o tabără din Ştefeşti-Prahova. Mama a fost chemată la şcoală de învăţătoare şi doamna Chivu i-a spus: „fiul dvs va ajunge jurnalist sau scriitor, are o vădită înclinaţie spre asta”. Au mai fost profesori cărora trebuie să le mulţumesc: Latiş, Safta, profi şi profe de literatura română şi de engleză sau franceză.

MAESTRUL, şi el scriitor, este DIMITRIE LUPU. Alex. Ştefănescu este alt arhetip, el este MENTORUL.

Pe Dimitrie Lupu când l-aţi cunoscut?

Relaţia MAESTRU-DISCIPOL este baza lumii noastre. E covârşitoare în tradiţia ORALĂ până la apariţia tiparului. A fost baza evoluţiei spirituale. Totul ţine de INIŢIERE, care nu numai că e posibilă, e divină. E şansa vieţii mele. Fără iniţiere n-aş fi ceea ce sunt, atât cât sunt. Iar iniţiaţi sunt foarte puţini. Îţi spun două nume: Vasile Andru şi Dan Stanca.

În 1980 l-am cunoscut pe Dimitrie Lupu, aveam 16-17 ani. A avut un mare rol în plecarea mea la Bucureşti. Tot timpul m-a împins să o fac. Mi-a pus în mână Esenin, Daniil Harms.

L-am întâlnit într-un cenaclu literar în care fusesem dus de un soi de unchi al meu mai îndepartat, NICOLAE MAFTEI, care scria şi el, fost coleg de celulă cu Gheorghe Gheorghiu-Dej căruia, însă, îi spusese că socialismul a luat-o pe o cale greşită. Dej i-a răspuns: „ai fi meritat să fii omorât pentru asta, dar pentru că ai luptat pentru comunsim în anii 30, când ai fost în celulă cu mine (erau buni prieteni atunci), te iert”. Şi NEA NICU MAFTEI şi-a petrecut restul zilelor confecţionând felinare de tablă pentru cruci, la cimitir.

MENTORUL este un mare ajutor pe lume, dar MAESTRUL ÎŢI CREIONEAZĂ lumea interioară, te modelează pe nevăzute. Amândoi au avut un lucru comun: au crezut în mine până la capăt. E F. IMPORTANT să creadă cineva în tine necondiţionat până la capăt.

Deci aveaţi un scriitor în familie

Da, într-un fel. Şi tatăl meu a scris versuri, dar şi verişorul meu de la Cluj care s-a spânzurat la 32 de ani. Se numea MIRCEA GĂLĂŢEANU, dar semna MIRCEA GLOD.

A fost bun prieten cu Muri, Ion Mureşan şi cu Radu Săplăcan.

galatanu-la-iasi1

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: