Prima pagină > Mihail Gălăţanu, nr. 05 (Mihail Gălăţanu, din martie 2009) > Mihail Gălăţanu – un interviu inedit (III)

Mihail Gălăţanu – un interviu inedit (III)

Fiind de la Dunăre, pescuitul pare inclus între pasiuni. Aşa este?

Prima oară când am mers la pescuit aveam vreo şase ani, poate. Cu tata. E o amintire aproape imemorabilă. Dunărea era foarte aproape. Noi eram ultima stradă paralelă cu Dunărea. Strada de pe Râpa se chema Militară. Ulterior, Armata Poporului. Numărul:74. Urca spre Reghimentul 11 Siret. Dar nu sunt un pescar foarte bun. Pur şi simplu e o pasiune. Pescuit Sportiv. Pescuiesc de plăcere. Mă relaxează. Am fost de câteva ori cu Dan-Silviu Boerescu şi Florin Caraman în Deltă. Pentru mine, pescuitul e SATORI. Iluminare. E un antrenament ZEN. Nimic nu e mai relaxant. Poate nici sexul… Nu mă laud cu peştişorii pe care i-am prins. Mi-e milă de ei, sărmanii. Nu îi arunc în apă decât rareori. Sunt o fiară: îi frig!

Saramură?

Sunt mort după saramură. Şi după SCORDALEA. E mâncarea mea preferată. Mâncarea familiei mele. Cel puţin dinspre partea mamei. Tanti Dionisia făcea o SCORDALEA extraordinară. E o mâncare grecească absolut delicioasă. SCORDALI în greceşte înseamnă usturoi. Se pune mult usturoi şi se face o pastă din peşte şi pireu de cartofi. E iute, dar merge vinul după asta rău de tot.

galatanu-17-martie

Tanti Dionisia, care era negustoreasă de peşte, o făcea pe când aveam 4 ani. Îmi lingeam degetele. A fost mâncarea mea de referinţă. Era maestră. Nimeni, niciodată, nu a ştiut atât de bine. Nici chiar mama, care ŞTIA. Nici măcar fina mea de la Sulina, Carmen, nu e atât de meseriaşă, deşi e bună în SCORDALII. Radu Anton Roman îi dă reţeta în monografia sa culinară. E o mâncare de iarnă. Se face cu peştele din grindă. Sărat. Şi, eventual, afumat. Şi Nicole, soţia mea, ştie să facă, dar nu e chiar atât de pricepută.

Şi, ca bucătar, ce vă iese cel mai bine?

Oho, nimic. Nu sunt un bucătar priceput, mai degraba lamentabil. Nu am mână bună.

Sunt mai degrabă „consilier”. Ştiu dozele. Dar nu îmi place, nici nu pot să fac mâncare singur. Mâncărurile mele preferate sunt saramura, ciorba de burtă, ciorba lipovenească de peşte. Dar mănânc cu mare plăcere şi o pizza de la mama ei.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: