Prima pagină > Cosmin Perţa, Interviuri, nr. 04 (Cosmin Perţa, din februarie 2009) > Cosmin Perţa – un interviu inedit (29-38)

Cosmin Perţa – un interviu inedit (29-38)

29. Ai avut pagină de poezie în România literară?

Nu. Trebuia?

30. Când citim prezentarea unui autor, la colaborări se-ncepe mai mereu cu România literară. N-o spun deloc cu ironie. E brandul literar cel mai important. Tocmai de aceea, cred, pentru oricine, e o chestie de prestigiu să apară cu o pagină şi în România literară. Dacă mă-ntrebi pe mine, sigur, după trei volume de versuri, cred că se merită să apari măcar o dată (dacă iau arhiva şi mă uit, constat – şi iarăşi o spun fără ironie – autori de vârste apropiate ţie care bifează an de an câte o pagină). Sigur că e politica redacţiei (nu mă interesează acest aspect, oricât ar parea de ciudat ce spun, analizez din perspectivă statistică impostura în mediul editorial şi literar – direcţii şi reprezentanţi), dar cred, din partea celor care practică acest gen de a se băga în faţă e pur şi simplu o impertinenţă (demonstrabilă şi puerilă). Adică tot aud de solidaritatea generaţiei, de prietenia tinerilor autori, dar vreau să te-ntreb, te-a propus cineva la Rom lit dintre colegii de generaţie? Vezi pe cineva dispus să-şi amâne pagina pentru tine?

Ei, vezi, nu ştiam asta, dar oricum chestiile astea de imagine publică, de CV nu am ştiut niciodată să mi le organizez pentru că nu m-au interesat niciodată.

cosmin-perta-16-februarie-001

31. Păcat, există liste cu generaţia „aşteptată”, există fel de fel de liste cu reprezentanţi ai tinerei generaţii şi e un copy-paste…

Mi-a spus Raluca, acum vreo doi ani, după ce tocmai publicase Teo (Dună) o pagină în Rom Lit, că ar fi bine să dau şi eu nişte texte. La vremea aceea i-am promis că o să trimit nişte poeme redacţiei, însă nu am mai făcut-o niciodată. Poate e şi vina mea pentru că nu m-a interesat îndeajuns, însă nu resimt asta ca pe o lipsă esenţială.

32. Crezi în prieteniile literare?

Am crezut multă vreme şi o perioadă ele chiar au fost posibile, în perioada de început, însă odată ce lucrurile evoluează pe calea literaturii prieteniile pure devin cvasi-imposibile. Rămân prieteniile de imagine, de interes, de grup, sau, în cazurile mai rare, prieteniile dintre oameni, dar nu cele dintre scriitori.

33. De ce crezi ca unii scriitori cu vârste apropiate ţie obţin mereu „intrări” în reviste, burse de creaţie, lecturi publice şi altii nu? Citeam de curând că un coleg de-al tău a fost invitat în peste 7 ţări (e bine când după liceu îţi poţi permite să ignori sistemul de învăţământ şi să faci ce vrei), în timp ce alţii nu figurează pe nicio listă de „reprezentanţi”. Şi mă refer cu precădere la cei din provincie, uitaţi cu desăvârşire. Sigur, am mai spus-o, favoritisme se fac peste tot, dar nu e sfidător ca aceeaşi oameni să centreze şi să dea mereu cu capul?

E normal, unii sunt mai vizibili decat alţii, unii sunt chiar mai buni decât alţii, dar asta nu contează aici, e doar o problemă de relaţii şi vizibilitate pe care unii ştiu sa le cultive iar alţii nu. Eu mă bucur că pleacă aşa de des şi în aşa de multe ţări şi cei care pleacă, pentru că prin ei se deschid drumuri şi spre ceilalţi, fie că cei care au plecat deja îi recomandă şi pe alţii, fie că cei din străinătate pot deveni interesaţi de fenomenul literar românesc şi ar vrea să vadă şi alţi tineri scriitori. Şi chiar dacă nu se întâmplă nimic din toate astea, atâta vreme cât cei care pleacă aduc cadouri, e bine.

34. Ar fi bine să fie cum zici, dar mă tem că dacă merg aşa de des, le e greu să mai revină în anonimat şi există pericolul ca, învăţaţi cu atâtea călătorii onorante, să-nceapă smiorcăiala atunci când nu ajung peste tot. Adică să zicem că vreo 20 de tineri scriitori sunt profesionişti, dar numai 4-5 au atestat şi duc faima ţării, pe banii nu ştiu cui, că ai lor sigur nu. Cam aşa văd lucrurile. Dar să nu fiu aşa de sceptic (deşi există cazuri celebre) şi să mă gândesc că, da, e ok să ştii că întotdeauna soseşte  cadoul…

De fapt, spune-mi oamenii care te-au ajutat în cariera de scriitor. Oameni faţă de care nu te-ai simţit dator să întorci un „favor” şi ţi-au întins mâna din colegialitate.

Prin „cariera de scriitor” am obiceiul să înţeleg viaţa mea în toată complexitatea sau simplitatea ei, dar mă voi rezuma la „ajutoarele” literare şi o să încep să enumar la întâmplare câţiva oameni : Radu Săplăcan, Mihai Goţiu, Ion Mureşan, Ruxandra Cesereanu, Vasile Gogea, Irina Petraş, Ioan Groşan, Marin Mincu, Mircea Martin, Nicolae Tzone, Răzvan Ţupa, Aurel şi Linda Maria Baros.

De asemenea le mulţumesc tuturor celor care au scris cronici la cărţile mele. Ataşez o listuţă. (Marius ChivuDilema Veche; Paul Cernat – Dilemateca ; Cosmin CiotloşRomânia literară ; Bogdan Alexandru Stănescu Adevărul literar şi artistic ; Bianca-Burţa CernatRevista 22 ; Emilia Stere – Time Out ; Adina DiniţoiuObservator cultural ; Ştefania Mincu – Paradigma ; Mircea Martin – Ziua literară ; Ion Mureşan – Verso ; Octavian SovianyTribuna ; Ioan Groşan – Ziua ; Irina Petraş – Contemporanul ; Andrei TerianCultura ; Elena Vlădăreanu – Vatra ; Rita Chirian – Cultura ; Şerban Axinte – Tribuna ; Felix Nicolau – Luceafărul ; Tiberiu Stamate – aLtitudini ; Victor Cubleşan – Steaua; Teodor Dună – Time Out ; Constantin Abăluţă – Ziarul de duminică ; Teodora Dumitru – Cultura ; Gellu Dorian – Convorbiri literare ; Viorel Mureşan – Poesis, Constanţa Buzea – România literară ; Adriana Gheorghe – Ziua literară ; Ştefan Manasia – Tribuna ; Andrei Simuţ – Familia ; Florin Pop – Archeus ; Claudiu Groza – Poesis ; Radu Ţuculescu – Tribuna ; Valentin Derevlean – Echinox ; Ionel Andraşoni – Adevărul de Cluj ; Gavril Ciuban – Graiul Maramureşului ; Gheorghe Pârja – Graiul Maramureşului ; Dragomir Gruia – Noua literatură ; Oana Pughineanu – Tribuna ; Veronica Buta – Vatra).

35. 4 cărţi – 3 edituri. O spui chiar tu, trei cărţi, practic poezia, cam underground. Ce n-a mers în relaţia cu editorii? În ce tiraj ai scos cărţile? Ce drepturi de autor ai avut? Mai găseşti cărţile respective pe undeva? Ai semnat contracte pe cărţile de poezie?

E greu cu poezia, dacă nu ai faţă de poet CR (ceea ce nu e cazul) tirajele astea pe care chiar şi eu le numesc underground sunt de fapt cele normale. Zorovavel a fost scos de editura Grinta, din Cluj, la recomandarea lui Vasile Gogea şi a lui Ion Mureşan. 400 de exemplare pe care le-am primit în braţe şi le-am împărţit personal pe la prieteni, colegi, amici, doctori, barmani şi barmanite, etc, în functie de nevoi.

Următoarele, Santinela de lut şi Cântec pentru Maria au apărut la Vinea. Ştiu că domnul Tzone tinde să fie un personaj controversat, însă faţă de mine a fost mereu corect. Mi-a dat 30 până la 50 de exemplare, iar cărţile se găseau la târguri mereu. Asta a fost înţelegerea, asta am primit. Nu am nici un habar de tiraje, dar nici nu cred că contează. Important e că dacă cineva vrea cărţile îl poate contacta pe d-nul Tzone şi le poate primi. Nu am semnat contracte însă a rămas între noi o promisiune fermă că voi semna când mi se va cere, promisiune pe care o voi onora.

Nu am alte pretenţii pentru că ştiu că cine e cu adevărat interesat de cărţile mele poate ajunge la ele. Degeaba ar inunda ele librăriile dacă tot 50 sunt cei pe care îi interesează cu adevărat (mi-e frică să nu fi exagerat cifra).

Cu romanul e altceva. A apărut la CR, tiraj de 1000 de ex., drepturi ipotetice de 10% din vânzari. Spun ipotetice pentru că au trecut doi ani de când a ieşit romanul şi nu am văzut 10% din nimic. Tot tirajul nu cred că l-am vândut, dar 500 de ex bag mâna în foc că s-au dat, 200 de indivizi care au cumpărat cartea îi ştiu doar eu.

Oricum, e complicat şi cu proza. Ziceam că am un alt roman gata şi uite că de 6 luni îi caut editură şi nu i-am găsit. Paradoxal este că, pot spune cu mâna pe inimă, este mai bun decât primul (nu o spun doar eu, ci toţi cei care l-au mai citit şi l-au citit oameni de încredere, cunoscători). Totodată primul roman, cel de la CR a fost un succes de imagine, pe lângă două raderi am avut 15 cronici pozitive semnate de cronicarii cei mai în vogă. Dar pe nimeni nu mai interesează asta acum, ci cât poate să vândă şi din ce grup de influenţă faci parte. Ei, literatura pe care o scriu eu nu prea poate să vândă, cel puţin nu din prima, iar de grupurile de influenţă m-a ferit Dumnezeu, aşa că mă mulţumesc cu firmiturile de la masa bogaţilor. Dacă mai prind şi eu ceva, bine, dacă nu, mai aştept.

36. Sigur că subiectul Tzone mă interesează în mod deosebit ( e practic reprezentantul cheie în ceea ce numesc editoriada tranziţiei). Înţeleg perfect că înţelegerea e înţelegere şi că ai primit ce ai cerut. Nu crezi, totuşi, că ai primit cam puţin? Privind din perspectiva legală, fără contract şi fără fişă fiscală pe drepturile de autor primite, editura e în aer. Adică jos pălăria pentru promisiunile respectate, dar din ce-mi spui, reiese că se lucrează la negru. Dar nu acesta e aspectul pe care insist. Vreau să ieşim puţin din „controversa Vinea” şi să venim la condiţia autorului român. Care ştie cum se lucrează, acceptă ce i se dă şi suportă diverse şicane pentru a-şi vedea naibii cartea scoasa cumvă.  Condiţia de a sta tot timpul la mâna unei edituri e „sănătoasă”, e de „moral” pentru un autor, mai ales unul tânăr?

Evident că nu vorbim despre o atitudine sănătoasă, însă asta avem aici, în România. Ce ai vrea să fac, să stau cu cărţile în sertar aşteptând un mogul editorial care să vină să mă invite să public? Ar fi frumos… La fel de frumos ar fi ca editurile să dea burse, după exemplul occidental, scriitorilor. Ar fi minunat să se platească proiectele şi scrisul ca orice altă muncă. Să apară şi la noi editura aia care să îţi dea 10.000 de euro pe an (un an sau doi) ca să stai să scrii după ce ai câştigat un concurs de proiecte. Dar până o să se „inventeze” şi la noi toate aceste minunăţii ale tehnicii editoriale eu, autorul, cu nenorocitul meu de roman sau carte de poezii sunt cel care încerc sâ vânez un editor şi nu invers, trebuie să-i ling tălpile, să mă milogesc, să-i mulţumesc că există.

Asta doar pentru ca acea carte să apară şi să aibă o şansă, nu la vânzare, ci la istorie. Dacă nu aş crede că scriu cărţi bune nu aş mai scrie deloc, dar crezând asta sunt dispus să aştept liniştit oricât este nevoie vremea lor, dar pentru aceasta trebuie îndeplinită o primă condiţie: să existe cărţile respective, să fie publicate, în orice tiraj, în orice vreme, la orice editură şi să am eu suficiente exemplare să le împart în aşa fel încât să văd că se ştie de ele, că există o mărturie a lor.

37. O să te contrazic puţin în privinţa vânzărilor cărţilor de poezie. Crezi că cei 200 care ţi-au cumpărat romanul nu ţi-ar fi cumpărat şi volumele de versuri, dacă le-ar fi găsit? Poate că problema nu e doar să apară, ci să şi existe pe undeva şi nu doar la târguri. Şi încă ceva foarte important (mă refer strict la faptul că văd lucrurile ca un bibliotecar şi, în timp, singura selecţie natural acceptată e cea dată de biblioteci şi de fondurile de carte, de unde rezultă şi că o bibliotecă are în atribuţiile ei inclusiv eliminarea veleitarilor). Ei bine, cărţile tale dacă nu există în bibliotecile publice, degeaba le vinde editorul la târg.

E posibil să ai dreptate, dar nu mai vreau să vorbesc despre asta. Am dat cu capul de atâtea praguri, că nu mă mai interesează.

38. Dacă mâine îţi pun cărţile de poezie la liber, pe net, sau le închiriez în format scan/xerox/word, m-ai taxa?

Bineînţeles că nu.

Atunci aşa voi face, cu riscul de a-l înfuria pe editorul care te va determina să semnezi cumva un contract. În ceea ce mă priveşte, cărţile tale intră în circulaţia liberă de pe net, în varianta audio şi în orice ediţie second-hand amintită.


Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: