Prima pagină > Cosmin Perţa, nr. 04 (Cosmin Perţa, din februarie 2009) > Cosmin Perţa – un interviu inedit (1-3)

Cosmin Perţa – un interviu inedit (1-3)

Cărţile & Filmele la care-am plâns…

Oho, destule. Din păcate nu mi le mai amintesc pe toate, mai mult stările respective, poveştile care le-au provocat s-au pierdut în meandrele memoriei. Din copilarie îmi amintesc sigur ca am plâns la „Singur pe lume” de Hector Malot, dar au mai fost destule. Mi se întâmplă şi acum la anumite poveşti. Acum câţiva ani am plâns la filmul „A love song for Bobby Long”, iar acum câteva luni am plâns recitind „Micul prinţ”.

Locurile în care mă simt acasă…

Oriunde sunt cu Raluca şi cu Maria, găsesc căldură şi prieteni. cosmin-perta-foto

Povesteşte-ne un vis

I-am visat pe Brejnev şi pe Rasputin, mergeam cu ei într-un tren la o bienală de arte şi meserii în China. Brejnev avea o barbă mare aţoasă şi când vorbea vârful bărbii îmi gâdila gleznele. Rasputin nu vorbea mai deloc, el era cuminte, stătea şi se uita pe rând la mine, la Brejnev, apoi pe geam. Rasputin avea un păr lung, lung, soios şi încâlcit, care la fiecare mişcare a capului şfichuia aerul ca un bici. Brejnev îmi explica că încearcă să-mi înţeleagă metoda literară, să-mi descopere stilul. Rasputin tăcea, nu îl ajuta deloc, iar eu mă gândeam înciudat că nu înţeleg ce vrea Brejnev de la mine, doar eu nu am nici o metodă, dar nu i-am spus asta. Apoi Brejnev şi cu Rasputin s-au culcat şi m-am tocmit să-i trezesc la Beijing. În răstimpuri se sărutau şi se îmbrăţişau, apoi beau vodcă (mai mult Brejnev şi mai mult Rasputin, se înţelege). În faţa stadionului naţional din Beijing, unde avea loc bienala de arte şi meserii, câţiva ţărani chinezi l-au ironizat pe Rasputin. Eu am urlat la ei explicându-le cine e. Ţăranii chinezi, descumpăniţi, s-au retras bombănind nemaiştiind ce să înţeleagă. Până la urmă ne-am hotărât să nu mai intrăm în stadion şi am intrat în prima crâşmă de lângă. Acolo am stat şi am băut, însă m-au apucat remuşcările şi mi-am amintit că am o treabă urgentă acasă. Înainte să plec am descoperit pe scaunul pe care stătea Brejnev nişte bani. I-am băgat în buzunar şi grijuliu l-am întrebat pe Rasputin la ureche dacă nu cumva sunt ai lui sau ai lui Brejnev. După răspunsul negativ al acestuia mi-am luat tălpăşiţa. În stradă am realizat că în tot timpul acesta purtasem un mic porc în braţe. Porcuşorul era rozaliu, guiţa vesel şi dădea din codiţă, dar nu asta mă îngrijora pe mine, ci cum ajung acasă, aşa că am băgat porcuşorul în buzunar, şi am sunat-o pe Raluca să-mi explice ce troleu pot să iau din Beijing în Dristor, că ea ştie Bucureştiul mai bine.

Pe troleu am adormit încă o dată şi am visat ceva teribil: mă suna Stalin de la Berlin, mă suna încontinuu pe fix, şi nu reuşeam să ajung niciodată la timp la receptor să răspund.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: