Prima pagină > Doina Ioanid, Inedit BDP, Interviuri, nr. 02 (Doina Ioanid, din decembrie 2008) > Doina Ioanid – un interviu inedit (11), credit foto Daniel Cozma, 2007

Doina Ioanid – un interviu inedit (11), credit foto Daniel Cozma, 2007

11.Am remarcat că nu prea te pasionează blogosfera, ca să nu mai spun că am văzut ce părere tranşantă ai faţă de (in)utilitatea messengerului. Ai putea fi etichetată cam de modă veche, doar că ştiu că-ţi pierzi cîteva ore bune pe zi în faţa computerului. Practic pierzi din timpul tău pentru citit şi scris, obicei/exerciţiu de singurătate pe care mulţi bloggeri care-şi dau cu părerea despre (in)adecvarea revistelor tipărite nu-l prea-l au, pretinzînd nici mai mult nici mai puţin că gata, s-a terminat cu tipăriturile(de care nu prea au auzit, cu atît mai puţin le-au citit), de-acum există „şansa” netului şi a publicării on-line, de-acum aşa se scrie/face „istoria literară”. Curioasă şi comică asociere între tehnica internautică şi „istoria literară”. Şi ajung la întrebări. Te-ai gîndit să-ţi faci un site? Crezi că revistele literare sînt la ananghie? Crezi că noile generaţii, crescute pe mess şi dependente de computer, vor avea răbdarea şi şansa (pentru că e o şansă) să caute prin arhivele literare şi să descopere rolul esenţial al unei tipărituri de calitate? Ţi se pare că deschiderea prin publicarea pe net a literaturii, dincolo de avantajul unui suport ofertant, mă refer la stocare, amestecă puţin cam mult valoarea cu nonvaloarea? Nu că multe din aşa-zisele reviste „culturale” n-ar face-o…

 

Cred că un site, pentru un scriitor din zilele noastre, e binevenit. E o deschidere. doina-ioanid-2007-credit-foto-daniel-cozma1Sincer, nu m-am gîndit serios să-mi fac un site. Nici nu ştiu cum să-l fac. Probabil că nu e mare lucru, doar că nu m-a interesat cu adevărat. Poate sînt de modă veche sau poate e doar impresia că e un mediu cam rece de comunicare. Poate şi una şi alta. Cine ştie, poate într-o bună zi? Există însă, într-adevăr, un pericol în ce priveşte literatura pe net, tocmai din cauza acestei mari deschideri: amestecul de care vorbeai. Fiecare e liber să-şi dea cu părerea, să posteze orice, dar democraţia în literatură nu e un lucru prea grozav. Cît despre revistele literare, nu ştiu dacă sînt neapărat la ananghie. Dar e bine să aibă un site, accesul la informaţie e mai rapid şi mai larg. Se pierde însă mult la lectură, zic eu. Nu mai ai acea savoare a răsfoirii, a pipăirii foii de hîrtie. Contactul direct cu tipăritura dispare. Dispare şi răgazul lecturii. Noile generaţii obişnuite cu noul mediu au, însă, un alt ritm. Poate că, pentru ele, eficienţa şi rapiditatea contează mai mult decît răgazul. De căutat prin arhive, nici nu se pune problema. Vor rămîne doar cîţiva, cei pasionaţi de literatură, specialiştii care vor scotoci după revistele literare.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: