Prima pagină > Uncategorized > Doina Ioanid – un interviu inedit (3-4)

Doina Ioanid – un interviu inedit (3-4)

3. Tînăr autor, în sens strict biologic. Poate nu la18 ani, dar pînă la prima carte (care apare acum foarte uşor, la edituri care parcă se bat să rupă piaţa cu debutanţi) cred că rămîi un autor tînăr. Pînă nu eşti parte din acele mecanisme (reciprocităţi, obligaţii, jocuri de culise), cînd încă aştepţi ca lumea literară să nu semene cu cea reală, şi orizontul de aşteptare rămîne ofertant şi intact. Ei, despre aceste aşteptări aş vrea să te provoc să vorbeşti. Cu ce speranţe/aşteptări ai intrat în literatură şi cam cînd s-au risipit ele, dacă s-au risipit? Cînd ai înţeles că jocurile fac parte dintr-un construct şi nu-s, totuşi, naturale? Ce te-a dezamăgit cel mai mult în situaţia concretă de autor aflat la început, poate naiv, gata să crezi că publicarea e miza cea mai importantă pe care o poţi juca. (un cristian)

doina-ioanid-in-19951

foto Doina Ioanid în 1995

Cînd am început să scriu credeam cu tărie că e de ajuns să scrii un text bun, iar el să se şi vadă de la sine. Încă mai cred, cu încăpăţînare, că textul răzbate în cele din urmă. Evident, cu o condiţie: trebuie sa fie cineva care să te crediteze, să te bage în seamă, ca să ieşi din anonimat. Din fericire, am avut noroc, n-a trebuit să fac nici un compromis, pentru ca au fost oameni care au crezut în mine de la început, precum Radu G. Ţeposu, care m-a debutat în Cuvântul, Mircea Cărtărescu, care a inclus un grupaj de poeme din Duduca de marţipan în volumul colectiv Ferestre’98, apoi Mircea Martin, care a ales Duduca pentru concursul de debut de la Univers, Prima verba. Am avut parte de o receptare bună, critici şi scriitori de la care am avut reacţii faine (de la un simplu”mi-a plăcut”, la scrisori despre poeme sau la cronici): Paul Cernat, Sanda Cordoş, Al.Cistelecan, Carmen Muşat, Dan C. Mihăilescu, Nicoleta Cliveţ, Marin Mincu, Horea Poenar, Simona Sora, Alexandru Muşina, Florin Iaru, Andrei Bodiu, Virgil Podoabă, Romulus Bucur, Octavian Soviany, Nora Iuga, Ruxandra Cesereanu, Mihaela Ursa. Şi sînt sigură că am uitat să pomenesc pe cineva. Trebuie să-ţi spun că m-am ţinut de promisiunea de-a rămîne în umbră, pentru a-i da textului posibilitatea de a se prezenta, de a trece singur rampa. Face parte din utopiile mele, dar mi-a prins bine, pentru că acum pot fi împăcată cu mine. La Univers, am trimis textul prin poştă, a fost concurs secretizat. În ce priveşte poemele din E vremea să porţi cercei, Sandu Muşina, care le-a auzit la un Maraton de poezie la Braşov, mi le-a cerut pentru Editura Aula. A fost apoi Marin Mincu, în cenaclul căruia am citit din Cartea burţilor şi a singurătăţii (acum îmi dau seama că am citit doar de două ori în cenaclu: o dată la Mircea Cărtărescu şi o dată la Marin Mincu) şi care mi-a propus să-l publice la Pontica. Aşa că pînă la urmă, am fost cruţată de dezamăgiri. Singura dezamăgire este difuzarea cărţilor de poezie, care rămîne una precară. Ah, şi experienţa cu Editura Vinea, la care m-am dus de bună voie şi nesilită de nimeni, pentru că am crezut că Nicolae Ţone pune preţ pe poezie. A fost o experienţă destul de tristă.

 

 

4. Voi merge pe linia unui demers pe care-l urmăresc în ultimii ani. N-am ascuns nici măcar celui vizat acest aspect, cu atît mai puţin autorilor. Cred că editoriada ultimilor 15 ani a creat, pe lîngă nişte instituţii fantomă, deservicii clare de imagine (întîrzierea întîlnirii cu publicul şi sindromul „este, dar ştim numai noi că este”), funcţionînd ca un instrument de mistificare păgubos. coperta-1-poemeMă opresc la cazul Vinea, pentru că demonstraţia mea merge fix pe acest „produs”/”brand”. Cu ce te-a ajutat colaborarea cu această editură (îi spun editură din inerţie, dar demonstraţia mea merge tocmai spre demontarea acestei „gogoşi”)? Nu vreau să fiu rău, pînă la urmă, s-ar interpreta că forţez lucrurile, dar, dincolo de aspectele romantice (ideea de a se publica poezie), felul nerealist şi la limita managementului (nu mai vorbesc despre marketing, e o altă discuţie) a condus la o piaţă falsă (cărţi care sînt pe hîrtie, dar nu există pe piaţă, de unde un întreg castel de cărţi, premii peste premii, o utopie pînă la urmă, bună de trecut în istoriile personale, dar uşor de contracarat în istoria concretă şi mai simplu de exemplificat prin absenţa cu desăvîrşire a cărţilor din librării sau din biblioteci) şi la o pseudopromovare a celor publicaţi. Bun, voi fi acuzat de atac direct încă o dată (mi-l asum, cu argumente, ca de fiecare dată), dar nu pot să nu te-ntreb: ai contract cu Vinea pentru „Poeme de trecere”? Ţi s-a propus un contract pentru carte? Ai cîştigat ceva din această colaborare? Vei mai publica la această editură? Pentru că, iată, autor după autor se retrage şi sloganul „Poezia vine de la Vinea” e, uneori o spun cu regret, pentru că pot înţelege eforturile conceptuale, o etapă depăşită, fumată. Evident, aş vrea să explici de ce ai ales Vinea şi să nu omitem, totuşi, aspectele pozitive, cîte sînt, ale acestei poveşti. (un cristian)

Am observat şi eu că se publică mult, iar uneori chiar fără discernămînt, ceea ce poate, într-adevăr, să ducă la o piaţă falsă. Dar nu trebuie să-ţi faci griji, totul se cerne pînă la urmă. Mai rău e că editurile nu se ocupă de difuzare. Simpla publicare a cărţii, bifatul în planul editorial, nu ajunge. Degeaba te lauzi că ai scos nu ştiu cîte titluri, dacă nici măcar nu le difuzezi, ca să nu mai vorbesc de promovare. Jean Mattern, de la Gallimard, îmi spunea într-un interviu că preferă să scoată mai puţine titluri pe an şi să se ocupe de promovarea lor. Mi se pare nu numai corect faţă de scriitorii pe care mizezi, ci şi foarte important din punct de vedere practic: o editură investeşte bani şi imagine în publicarea unei cărţii, iar difuzarea şi promovarea ei înseamnă protejarea acestei investiţii. Noi mai avem mult pînă acolo, pentru că, pe de o parte, lipseşte respectul faţă de autorul pe care-l publici, pe care se presupune că-l creditezi, iar pe de altă parte, simţul practic (după cum spuneai managementul şi marketingul lasă de dorit).

coperta-4Cazul Editurii Vinea e probabil cel mai evident. Acum, eu sînt într-o poziţie destul de delicată, pentru că am publicat la această editură. Nu-mi place să spun lucruri neplăcute despre cei cu care am colaborat, dar chiar am fost luată drept fraieră. Am să mă limitez la fapte. Cartea e trasă la imprimantă, nu are descrierea CIP (bănuiesc că nu există în biblioteci), nu a avut parte de nici o difuzare. Au fost puse în vînzare 10 bucăţi, la chioşcul de la Muzeul Literaturii. La Cărtureşti, unde editura avea (nu ştiu dacă mai are) stand, nu a existat nici un exemplar, deşi Ţone mi-a promis că o să mai ducă 10 bucăţi ( foarte multe, nu?). Cartea a existat pentru că am trimis-o eu unor oameni. Nici măcar nu ştiu ce tiraj a avut, probabil 100 de exemplare maximum. Editorul nu a făcut nici un demers pentru protocol, adică n-a trimis cartea nici măcar la reviste. Contract însă mi s-a propus, unul cu pretenţii enorme, prin care mi se cerea drept de preempţiune pe 5 ani şi altele. Am refuzat acest contract din start, chiar cu riscul de a nu mai publica volumul. Atunci editorul a dat înapoi, a spus că facem alt contract. Pînă la urmă n-am mai făcut nici un contract. Tot răul spre bine, pentru că aşa voi putea s-o reeditez fără bătaie de cap. Totuşi, experienţa asta mi-a lăsat un gust tare amar, aşa că nu voi mai publica niciodată la Vinea. Cred că 100 de exemplare manufacturate aş putea face şi eu, cu puţin ajutor de la prieteni.

„Din rachiu şi fiere se naşte puterea de-a trece din zi în zi, de-a merge pe stradă sau de-a vorbi. Dar ca să nu mă năpustesc la cei care-mi ies în cale, strigîndu-mi că suferinţa e înălţătoare, că boala e numai o încercare menită să ne mîntuiască, ca să nu-i îmbrîncesc, să nu-i scutur ca pe nişte poame ce sînt, îmi trebuie toată răbdarea din lume sau poate doar spaima că mă vor închide undeva, unde benghiurile mele nu mă vor mai putea apăra.”

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: